sentimente ...

Dacă ar fi să închid ceea ce simt într-un cântec, probabil că notele ce se aud din clapele pianului negru m-ar sfâșia în mii de bucatele. Așa că, încerc să las în urmă acest cântec trist și să trec mai departe pe lângă el, ca și cum aș trece pe lângă un bulevard plin de panseluțe colorate. De multe ori e furtună în sufletul meu, e ninsoare în vise, e neliniște în clipele ce trec. Uneori mă rătăcesc atât de tare printre gânduri întoarse pe toate părțile, încât mi-e teamă să nu mă pierd definitiv de mine însămi. Alteori îmi doresc să plec departe, de tot și de toate, dar mereu o voce îmi amintește că nu putem fugi de sentimente și amintiri. Ca oriunde am pleca, nu ne putem ascunde de noi înșine. Însa ne putem minți... o vreme.