another day...

Uneori mă opresc în drum. De multe ori prea multă liniște mă derutează. Timpul se scurge repede și încet. Sunt oameni care te surprind când te aștepți mai puţin. Ei nu înțeleg că poți găsi bunatate într-un om închis in el. Iar eu nu înțeleg ca e greșit să acord încredere aşa ușor. E tăcerea cea care iți permite să te asculți pe tine însuți. E ca un salut de întâmpinare pentru cei ce vor ști să aprecieze lumea ta, o lume pe care ai construit-o în tăcere zi de zi. Uneori sunt prea melancolică, prea visatoare, mi-aş dori să am mai multă tărie interioră. Pășesc singură și nesigură. Sunt un om rau pentru că uneori mă închid în mine și nu vreau să vorbesc cu nimeni. Îmi pare rău pentru cei pe care i-am implicat în confuzia mea... şi pentru cei carora le-am stricat călătoria spre vise. Sunt om și fiecare zi e diferita...