true LOVE !

"E tatăl copilului meu, nu-mi e indiferent", asta mi-a răspuns o prietenă când am întrebat-o dacă îl iubeşte. Dragostea e altceva decât un sentiment confuz de "e pe aici, deci cred că-l iubesc". Lipsa afecțiunii, a iubirii când eşti în doi te macină. Se va acutiza, te va măcina până te va învinge, nu te vei obişnui cu asta oricât te vei minţi. Dragostea e altceva decât "e tatăl/mama copilului meu". Dragostea e când, deşi stă lângă tine şi nu spune nimic, zâmbeşti şi ţi-e bine, dragostea e atunci când e plecat de câteva ore iar ţie ţi-e dor deja să-i simţi conturul feţei cu vârful degetelor, dragostea e atunci când fiecare azi e un plan liniştit al unui mâine, dragostea e când mergi pe vârfuri pe aleile vieţii de teamă să nu strici minunea. M-a tot întrebat, ea, prietena, cum scapi de regretele deciziilor pripite, cum ştii încotro s-o apuci. Nu ştii:) Nu deţin eu nici un secret, ba mai mult, nu sunt exemplul cel mai bun. Cred că timpul aşează multe lucruri. Am învăţat în ultimii ani că trebuie să te împaci cu trecutul ca să poţi merge mai departe. Nu suntem perfecţi, toţi greşim, dar trebuie să ne acceptăm trecutul, oricum nu îl putem schimba. Poţi să îţi ceri iertare cui i-ai greşit, te va elibera. Poţi să încerci să înţelegi unde ai greşit şi let it go. Greşelile trecutului, deciziile pripite sunt un bun motiv să înveţi ceva, să devii mai bun, mai conştient, mai atent, mai puţin vulnerabil. Schimbarea şi răspunsurile sunt în noi, trebuie doar să ne curăţăm bine ochelarii ca să le vedem. Da, vei fi rănit, vei suferi, te vei tăvăli pe jos de durere, dar nu vei muri. Timpul va trece, durerea va trece şi one day, speranța va dăinui din nou. Poate sufăr eu de romantism cronic, dar viaţa fără dragoste, din aia adevărată de-o simţi până în ultima venă capilară, nu are nici un farmec. Devenim mai buni când iubim, suntem mai frumoşi când suntem iubiţi. Dragostea e magică. Dar trebuie să te împaci cu trecutul ca să vezi prezentul, ca să te poţi gândi la viitor. Trebuie să înlocuieşti regretele cu noi speranţe.

Nu voi uita de ziua ta ...

57 de ani ...Din nefericire nu mai pot să-ţi spun LA MULŢI ANI!!! Te-am iubit enorm… şi totuşi nu te-am iubit, ci te iubesc… îţi spun la prezent TE IUBESC pentru că simt că mă auzi şi că exişti…chiar dacă noi oamenii credem încă în povestea morţii. Mi-e dor de tine… nu ştiu dacă oamenii nu mai există cu adevărat sau dacă într-adevăr există dar într-o altă formă, nu ştiu dacă există o altă lume şi dacă într-adevăr oamenii se vor mai întâlni vreodată pe lumea cealaltă, nu ştiu dacă suntem doar nişte actori pe o scenă, iar după ce ni se termină rolurile revenim la forma iniţială, fără să ne mai amintim alături de cine am jucat, chiar nu ştiu de unde venim şi unde ne ducem… însă ştiu că pe lumea aceasta ni se poate lua totul… mai puţin amintirile şi imaginaţia… Amintirile nu ne pot fi luate de nimeni…Doar de Dumnezeu…atunci când se înfurie pe noi şi ne ia minţile… Însă dacă ni le lasă, atunci avem control asupra amintirilor noastre. Le putem însufleţi, colora, nuanţa, înnoi, decupa, combina… Chiar dacă nu ştiu unde ai plecat cu adevărat, chiar dacă nu ştiu cum îţi merge acolo unde îmi imaginez că eşti, de când nu mai eşti cu noi, fiecare 25 februarie este ploios şi înrourat, fiecare primăvară începe pentru mine cu lacrimi … LA MULŢI ANI Tata…

lunea... prin muzică:)

Liniștea…

...

iubesc liniștea așa de mult cât iubesc ploaia…Mi-ar place să stau ore în șir la fereastră uitându-mă cum ploua și să fie liniște, să aud doar cum acele mici lacrimi cad pe pământ împreună. Uneori simt nevoie să mă scufund în liniște, o liniște sumbră în care doar respirația să mi se audă și nimic mai mult. Uneori simt că trebuie să îmi pun în ordine gândurile și poate și sentimentele și trebuie să fie liniște. Orice clipă de haos mă sperie, mă face să vreau să fug, urăsc certurile și gălăgia infernală, urăsc orașele care sunt în continuă mișcare… dar este un proces din viața noastră și nu avem de ales, eu una iubesc că stau la țară unde știu că dacă vreau să caut liniște o găsesc ușor. Vreau adesea să stau cu o cană mare de ceai aburind lângă fereastră uitându-mă afară, vreau să îmi ascult bătăile inimii și poate să îmi aud micile gânduri.

lunea... prin muzică:)

beginning ...

Am iubit înainte de tine, având convingerea că niciodată nu voi mai iubi pe altcineva. Am plâns din dragoste, mi-am declarat iubirea, mi-am planificat eternitatea. Pentru că nu te cunoșteam. Sunt astăzi convinsă că dacă ai fi ajuns mai devreme, n-aș fi știut ce înseamnă suferința. Dar îți mulțumesc pe de altă parte fiindcă ai întârziat puțin, fiindcă am reușit astfel să învăț câteva lecții de una singură. De acum sunt convinsă că nu va mai fi nevoie să o fac. Am iubit înainte de tine, dar îmi doresc din suflet ca inima mea să se oprească din a mai iubi dacă nu vei tu acela căruia i se adresează iubirea mea. Fiindcă ai reușit într-un timp relativ scurt să mă faci să înțeleg de ce nu a mers nicio relație de până acum, de ce am pierdut timpul degeaba. Dar sunt fericită! Sunt atât de fericită că te am în viața mea! E ciudat cum ești în același timp și puterea, dar și slăbiciunea mea, cum reușești să mă faci să mă simt cea mai bună, dar totuși mă faci constant să-mi doresc să fiu mai bună doar pentru a te face fericit. E sublim cum mă faci tu fericită doar prin fericirea ta. E prostesc poate, dar ești tu fericirea mea și vreau să-ți mulțumesc că mă înveți să iubesc din nou.

lunea... prin muzică:)

dragul meu ...

Nu-ți face griji, dragul meu, te voi găsi. Oriunde ai fi, cu oricine ai fi și orice ai face, nu te preocupa, va fi mai bine decât acum, decât atât. Ne vom iubi ca în povești. Sau măcar ne vor place aceleași lucruri și vom asculta aceeași muzică. Să nu disperi, ne vom găsi cândva și va fi minunat căci nu va trebui să muncim atât de tare pentru a fi împreună, va veni de la sine, va fi ușor, ai să vezi. Nu știu dacă acum îți place ciocolata cu alune de pădure, dar atunci o să-ți placă. Și pe mine nu mă va deranja că fumezi, face parte din tine, te voi iubi oricum, indiferent de ce-o fi, îți voi fi alături, te voi susține. Da, dragule, numai să ai răbdare...Ne vom găsi într-o zi și ne vom cunoaște mai bine...

lunea... prin muzică:)

iubirea vindecă ...

Iubesc tăcerea dintre gânduri. Este momentul perfect pentru confidențe. Și clipa ideală pentru visele cele mai frumoase. Se spune că cel mai profund mod de a vedea ceva este cu ochii închiși. Înțelegere perfectă. Armonie totală. Abandon complet. Între clipa cea trecut și cea care în care se mai ține se nasc zeci de emoții. Iar eu iubesc să le simt și să le trăiesc , mă fac să mă simt vie și plină de energie. Ador tăcerea strecurată în melodia ploii. Și liniștea aducătoare de pace din mângâierea vântului. Simt profunzimea fiecărui răsărit și nu mă satur să respir apusuri. Îmi place să fiu și gândurile mele. Eu și sufletul meu. Să stăm la confidențe ca doi prieteni vechi și să ne lăsăm în voia timpului. Să depănăm amintiri și să savurăm delirul momentului. Cel mai bine te înțelegi atunci când vezi în interiorul tău. Și cel mai bine alegi atunci când ști exact ce-ți dorești. Trebuie să te cunoști nu numai pe dinafară dar și pe dinăuntru, să-ți ști pe de rost fiecare cicatrice, fiecare amintire ascunsă, fiecare resentiment sau regret. Uneori omul are nevoie de singurătate, de timp, de înstrăinare. Uneori, sufletul are nevoie de un moment de respiro, de un strop de pace și tăcere, de un colț îndepărtat și colorat unde își poate linge rănile în voie. Uneori, iubirea vindecă, mângâie, alină dar alteori trezește temeri, neliniști, tulburări. Uneori, prietenii sau oamenii iubiți ajută, dar alteori suportul lor este prea mult pentru noi. De aceea iubesc tăcerea și zgomotul deopotrivă. Astăzi caut liniștea, dar mâine voi cânta din tot sufletul...