Confesiuni

"Am dăruit fără să aștept ceva la schimb. Am dăruit zâmbete, căldură, iubire, iertare, optimism . Am dăruit tot ce am avut, unora le-am dăruit părți din mine, altora bucăți din sufletul meu. Am dăruit tot ce a fost mai frumos și mai strălucitor, mai interesant și de preț. Am dăruit fără să stau pe gânduri, fără să-mi pun întrebări, fără să simt teamă sau neliniști. Am dăruit și nu am cerut nimănui nimic înapoi. Însă darurile s-au împuținat. Au devenit din ce în ce mai nesemnificative, și-au pierdut strălucirea și frumusețea. Pe zi ce trecea pierdeam din ce în ce mai multe. Mă simțeam goală, săracă, ieftină. Nu mai aveam nici măcar un singur lucru pe care să-l păstrez pentru a-mi ține de cald. Totul fusese dăruit. Eu fusesem dăruită și împărțită în milioane de părți. Cum puteam să mă adun ? În ce direcție să pornesc ? Am realizat atunci, în tăcerea rece și sumbră dintre întrebări că am dăruit nu prea mult ci cui nu trebuia. Bucăți întregi din sufletul meu dăruite unor oameni care nu le meritau, care nu știau ce să facă cu darul meu. Părți întregi din mine, din gânduri , din sentimente, din trăiri aruncate aiurea în mii de direcții. Ce risipitoare am fost, mi-am spus în gând. Cât de repede și cât de ușor am renunțat la daruri neprețuite în favoarea așa zișilor ” prieteni ”. Cât de ciudat a fost să simt oboseală, neputință, neliniște în comparație cu zilele în care aceste sentimente mi-erau necunoscute. A dărui este miraculos, înălțător, magic. A ști cui să dăruiești și în mâinile cui să-ți așezi neprețuitul dar este foarte greu , dacă nu imposibil. Eu nu m-am gândit niciodată că darurile mele or să fie privite de ochi necunoscători, de minți și de suflete care nu realizau adevărata valoare, de oameni prea simpli ca să realizeze că darul este un adevărat diamant și că valoarea lui este inestimabilă. Am pornit în prima mea călătorie. Am plecat pentru a mă regăsi, pentru a-mi răscumpăra darurile, pentru a mă completa. Bucată cu bucată, piesă cu piesă am început a-mi aduna componentele. Nici acum, după atâta amar de vreme nu am reușit să le găsesc pe toate. Sunt încă incompletă, sunt încă un vas din care picură deseori lichid dar am credința că voi reuși să găsesc și ultimele bucăți pierdute. Poate nu voi mai fi niciodată la fel de pură și naivă ca în trecut, poate nu voi mai putea dărui la fel de senin și generos părți din mine, poate nu voi mai permite nimănui să mă cunoască așa de bine cum au făcut-o alții. Poate timpul își va spune cuvântul , poate îmi va șopti cândva că totul va fi bine și poate că îl voi crede. Dar până atunci, mă voi opri din a dărui. Mă voi opri din a spera că nu toți sunt asemeni celor care au luat fără să dea, celor care nu au privit în urma lor, celor care m-au pustiit și m-au rănit de moarte. Mă voi opri din a gândi că mai există cineva care să-ți primească darul și să vadă în el mai mult decât un zâmbet, mai mult decât un gând, un suflet care vrea să creadă mai mult decât oricând." Confesiuni

lunea... prin muzică:)

Poate dacă am iubi mai mult nu am mai avea timp de nimic altceva...

"Poate dacă am privi în sufletului unui om mai atent, am înțelege mai mult ! Poate dacă ne-am îmbrăca cu armura iubirii și sincerității nu am fi nevoiți să stăm în permanență în gardă apărându-ne de minciună, vicleșuguri, invidie, răutate și cleveteală de parcă am participa la un război interminabil care nu face decât să ne obosească. Poate dacă am privi mai mult spre ceea ce încă nu am realizat și mai puțin înspre ceea ce au realizat alții am avea preocupări mai nobile. Poate dacă am citi mai mult, am zâmbi mai mult, am cânta mai mult am fi mai fericiți! Poate dacă am intra mereu pe ușa din față a prieteniei, iubirii, colegialității și când am pleca chiar și pentru o vreme, am ieși în același mod, am fi mai demni și mai onorabili. Poate dacă am iubi mai mult nu am mai avea timp de nimic altceva..." - Popa Ines Vanda

Mi-aș dori să fiu văzută așa cum sunt și înțeleasă în simplitatea ființei mele...

Mi-aș dori să fiu văzută așa cum sunt și înțeleasă în simplitatea ființei mele. Mi-aș dori să se pună preț pe lucrurile cu adevărat importante, pe simplitate, pe naturalețe, pe capacitatea unei inimi de a iubi, înțelege și ierta, pe inteligență și maturitate, pe curaj și forță interioară , pe oamenii care fac cu adevărat diferența în viața ta. Mi-aș dori să fiu acceptată în întregime, să nu fiu nevoită să ascund de nimeni defectele care-mi aparțin și care mă fac diferită de ceilalți , să fiu iubită pentru ceea ce se află dincolo de un chip frumos, să nu mi se caute compania doar în clipe grele ci și în momente frumoase, să nu fiu doar un obiect de decor în viețile celor care mă înconjoară. Viața devine tristă dacă sesizezi că ești înconjurată de astfel de oameni. Tu devii o altă persoană. Deci, lasă în urma ta tot ce te face nefericit , tot ce-ți umbrește inima și mintea, tot ce te face să te simți inferior. Caută oameni și împrejurări care să te facă să dai tot ce-i mai bun din tine, înconjoară-te cu spiritul lor frumos și tânăr, încarcă-te cu iubirea și pozitivismul lor. Mi-aș dori devine am în jurul lor. Nu trebuie să te ferești, să te ascunzi sau să-ți negi părțile tale mai puțin bune. Cei care te iubesc vor găsi modul de a-ți arăta că iubirea nu ține cont nici de defecte , nici de distanță sau timp. Iubirea e sau nu e. Atât de simplu. Atât de natural. Alege să te iubești , să te îngrijești iar apoi fă același lucru cu cei din jurul tău. Fă curățenie și îndepărtează-i pe cei care te folosesc dar cărora le este teamă să fie folosiți. Ia atitudine . Nu o faci pentru alții ci pentru tine.

lunea... prin muzică:)

Poate că în timp ...

“ Poate că în timp, vor ajunge și ei să te cunoască la fel de bine ca mine. Vor ști care e mâncarea ta preferată, și vor ști că tu te superi dacă nu ești ascultat. Vor înţelege că uneori, pentru tine ciocolata înseamnă mai mult decât un mesaj cu ” te iubesc” , și că dimineaţa ești cea mai sinceră persoană din lume. Vor învăţa să te aprecieze și încurajeze mereu, pentru că tu ai mare nevoie de asta. Vor observa că în ciuda faptului că pari o persoană rece, ascunzi un suflet sensibil și plin de iubire. Vor trece cu vederea zilele în care nu vrei să vorbești, zilele în care nu vrei să te trezești, zilele în care nu ai chef de nimeni, pentru că așa ești tu. Vor înţelege că ești încăpăţânat și orgolios, pentru că ești băiat. Însă, ei nu vor înţelege niciodată sinceritatea din spatele privirii tale, nici cuvintele din spatele zâmbetului tău. Nu vor ști niciodată de ce ai mâinile atât de calde iarna, și reci în plină vară. Nu vor înţelege niciodată de ce ţii mâna stângă mereu în buzunar, și de ce nu te închei niciodată la ultimul nasture. Nu vor ști niciodată piesa ta favorită, pentru că ai promis să n-o spui nimănui. Nu vor ști niciodată că ai avut o monedă norocoasă, pentru că și ăsta e un alt secret de-al tău. Înafară de mine, nimeni nu va ști unde să-ţi caute slăbiciunile și visele, pentru că le-am luat cu mine atunci când tu m-ai lăsat să plec. “

imposibil ...

Să descriu ce simt acum mi se pare imposibil.Aș vrea să îmi vărs sufletul pe o melodie de al lui Vescan privind in gol.Vreau să plec.Vreau să mă uite toți și toate , vreau să uit de toți și toate , vreau să nu mai exist în inimile lor .Privind ușa întredeschisă prin crăpătura plapumei ce mă acoperă , încă aștept să vină cineva care să mă facă să uit absolut tot.Să îmi întindă mâna și să spună că e aici , indiferent de greșelile mele.Da,greșeli..le facem cu toții,uneori luăm vina asupra noastră doar pentru că nu avem puterea să ne apărăm.Și tăcem ,tăcem ascultând stropii de ploaie ce ne lovesc obrazul.Strâng din dinți , închid ochii și vreau să creez un burete cu care să șterg tot ce am trăit și să o iau de la început..dar nu pot.Asta sunt eu , încăpățânată,nemulțumită,introvertită,tăcută,prostuță…și nu o să mă schimb pentru niște zdrențe,căci tot ce regret este că am dezamăgit cea mai importantă persoană ,care a fost mereu acolo pentru mine,iar eu nu am știut să fiu.Am luat totul în glumă,am plecat și m-am întors când am vrut..mă mir că încă mai este aici. Și când o dai în bară rău de tot , așteaptă răsăritul.A doua zi poți să greșești din nou.Și a treia zi,și a patra,și a o suta zi poți să faci păcate căci oamenii te țin minte până apare altceva…și altceva…și altceva…și tot așa,pentru că ura e cel mai sincer sentiment.

lunea... prin muzică:)

3 ani ... de blogger ...

3 Ani...:):) La Mulţi Ani , , îți mulțumesc că mi-a dat ocazia să mă exprim când nu găseam altă modalitate, să mă refugiez când nu știam unde este "acasă", să mă adun când am fost făcută praf, să îmi găsesc forța, să găsesc răspunsuri când nu știam ce pași să mai fac, să mă cunosc pe mine mai bine. Să mă simt libera... Vă mulţumim tuturor, celor care aţi fost aici în vizită de o sută de ori sau numai o singură dată!

Viaţa mea n-are repeat

Şi ştii cum?Ca o omidă care nu se poate transforma într-un fluture frumos pentru că a rămas blocată în propria construcţie . Mi-e totuna dacă cineva pleacă sau dacă cineva vine , pentru că firea mea introvertită mă face să fiu de neclintit la sentimente . Nonconformistă ar putea fi cuvântul care m-ar descrie perfect ,căci nu îmi pasă de ceea ce se petrece în jurul meu. Înjură-mă , neagă-mă , reneagă-mă ... şi aşa nu îmi găsesc niciodată cuvintele în faţa cuiva . Stau cu ochii ăia din sticlă şi mă pot uita la tine o viaţă negăsind o frază potrivită . În plan opus , am o sensibilitate aparte care mă face să pun la suflet lucruri inutile şi să vărs oceane pentru ... nimic. Nici măcar eu nu mă cunosc , nu ştiu la ce să mă aştept din partea mea ..un lucru îmi lipseşte lângă mine , ”iubirea” . Căci o caut cu privirea în fiecare trecător nevinovat şi când cred că am găsit-o atunci mă înşel mai tare. Sunt simplă , nu cer prea multe ... Sunt complicată , uneori cer chiar totul… iar lumea se poartă cu mine de parcă eu nu m-aş putea supăra niciodată.Ba da pot!Şi am să o fac şi zi de zi dacă e cazul... căci mi-e mai bine singură decât înconjurată de toţi , de 100 … 99 dintre ei fiind falşi.

lunea... prin muzică:)

Un gând la început de an...

Prima zi din an, prima din cele 365 de zile minunate care ne așteaptă. În fața noastră – un întreg buchet de lucruri frumoase, de oameni extraordinari, de întâmplări magice, de binecuvântări. Un an întreg de mii și mii de posibilități. Singurul lucru care îți rămâne de făcut este să îmbrățișezi fiecare zi cu sufletul și întreaga ta ființă și să ai încredere că pașii te vor purta în direcția potrivită. Iubesc aroma începuturilor și căldura unei noi zile. Iubesc fiecare vis născut între ani, fiecare dorință care mi-a tremurat în inimă , fiecare gând frumos răsărit la cea de-a douăsprezecea bătaie de ceas. Iubesc felul în care mă face să mă simt această nouă zi, speranța pe care mi-o insuflă, magia pe care o trezește în mine, puterea pe care o simt atunci când mă gândesc la viitor. Vreau să redescopăr în acest an , rând pe rând , fiecare miracol, fiecare zi așa cum este ea de fapt. Vreau să mă redescopăr pe mine, lucrurile care îmi plac, lucrurile care îmi ating inima, miile de posibilități care stau ascunse în fiecare minut, oportunitățile și provocările prezentului. Nu numai că îmi deschid ochii către frumusețea care mă înconjoară clipă de clipă , dar mă și fac să simt că trăiesc cu adevărat. Prea multe promisiuni, prea multe gânduri și frământări, prea multe vise transformate în iluzii m-au legat de anul care a trecut. Prea multă tristețe, singurătate și dezamăgiri și-au lăsat amprenta în sufletul meu. Nu am înțeles de multe ori sau poate am înțeles foarte târziu că fiecare om are calea lui, unică și personală, și că fiecare lucru deosebit este pus deoparte de Dumnezeu. Mi-am pierdut credința de atâtea ori, m-am temut de fiecare zi de fiecare decizie luată, fără să realizez că toate acestea au făcut din mine omul care sunt astăzi. Anul care a trecut m-a schimbat într-un mod cu totul și cu totul deosebit. Nu spun că nu am regretat multe dintre deciziile luate, nu spun că nu mi-am dorit nenumărate lucruri, nu spun că nu am avut păreri de rău și multe alte temeri. Însă toate acestea mi-au sudat oarecum încrederea și speranța și mi-au redat optimismul și credința că orice s-ar întâmpla, totul va fi bine. Am pășit în noul an cu sufletul plin de speranță și credință și cu inima plină de iubire. Mă redeschid întru totul prezentului și viitorului și sper să mă pot bucura sincer și deschis de fiecare zi în parte, de fiecare miracol, de fiecare om. Sper să devin un om mai bun, să pot lăsa loc schimbării în mai bine, să pot privi în urmă și să mă simt mândră de fiecare decizie luată. Anul acesta, voi lua lucrurile, oamenii și întâmplările pas cu pas. Și voi începe cu ziua de …. ASTĂZI. Cu toţii avem vise, mai ales la început de an. Sperăm să ni se îndeplinească, dar nu se întâmplă mereu aşa. Trebuie însă măcar să încercăm să ne vedem visele cu ochii. Suntem datori faţă de noi. PENTRU 2014 Celebrează viața. Râzi. Dansează. Speră. Iubește. Crede. Simte. Iartă. Găsește miracolul din fiecare zi, frumusețea fiecărei clipe, magia fiecărui moment. Eliberează-te de griji, de gânduri, de frământări și ia viața așa cum vine. Pune în palma Domnului tot ceea ce te face nefericit, trist și dezamăgit și scrie-ți propria poveste. Ai încredere în ceea ce îți este menit, renunță la temeri și la păreri de rău, înconjoară-te de bucurie, veselie, generozitate și optimism. Poate că nu poți schimba trecutul însă cu siguranță îți poți colora prezentul și îți poți defini viitorul. Zâmbește, ești înconjurat de miracol. Tu însuți ești purtător de magie, prosperitate, iubire și optimism. Trăiește frumos, curat și simplu. Simte și iubește viața. Dăruiește-te altora. Dăruiește-te ție.