not me ...

M-am născut într-o lume pe care nu o pricep. Zilele mi-au oferit lumina unor drumuri de mult străbătute, iar nopțile vise după care alergam cândva să le ating. Anii mi-au dăruit iubiri ce au alunecat spre amintire, prietenii în care am crezut. Și, in toată această călătorie prin ceața destinului am cunoscut oameni pe care i-am îndrăgit din prima clipă sau pe care am ajuns să îi iubesc în timp. Credeam că dețin controlul acestui univers care se construise în jurul meu. Dar azi privesc ușor în urmă și văd că am greșit. Azi mă intreb cine sunt... de ce sunt. Poate că nici macar nu mai trăiesc… poate că am murit demult și în urma mea a ramas o ființă ce la prima adiere de vânt se pierde printre toate frunzele uscate ale anotimpurilor. Privesc în jur și nu regăsesc nimic din ceeea ce, cândva, mă facea fericită. Dragostea a trecut pe langa mine fără ca eu să știu să o prind de mână. Mereu i-am iubit pe cei care m-au făcut să sufăr. Iar pe cei care m-au iubit i-am îndepărtat. Am încercat să caut mereu un echilibru între ceea ce simt eu si ceea ce îmi oferă alții, însa mereu m-am ratacit printre vibrațiile inimii ce m-au condus de prea multe ori spre lacrimi. Nu sunt făcută pentru lumea asta fiindcă nu știu cum să mă multez secundelor ce se desprind dintr-un orologiu în care clipele îmi sunt măsurate. Nu sunt făcută pentru lumea asta fiindcă nu stiu sa îmi controlez dragostea și iubirea pe care o port, pe care o ofer, de cele mai multe ori, în zadar. Nu sunt făcută pentru lumea asta fiindcă, de acolo de sus, din plutirea mea, nu reușesc să văd, cu adevarat, binele și raul din jurul meu, iubirea care mi se oferă. Nu sunt făcută pentru lumea asta fiindcă asta nu e lumea mea... Alerg prin timp, rătăcindu-ma în propria ființă. Eu nu exist… există doar un suflet zbuciumat, închis în frânturi de gânduri… răsfirat printre cuvintele unei foi pe care nu o va citi nimeni, poate, niciodată.