learn ... maybe not...

Încerc să învăţ de câţiva ani câteva lucruri.Le-am simţit pe pielea mea, deci nu se poate pune problema “ah, e greu să înveţi de la alţii”. Unul dintre acele lucruri ţine de alegerile pe care le facem, sau pe care le fac alţii pentru noi. E mai mult decât logic şi firesc să înţelegi că atunci când eşti la răscruci, alegerea unui drum naşte alte cai. Nu există sfârşit de drum decât dacă-ţi impui – şi nici atunci, căci mai devreme sau mai târziu, valul te împinge în larg ori la mal. E lesne de priceput că o uşă închisă nu e un sfârşit de drum, ci din contră; prea multe uşi nu înseamnă că trebuie să te aşezi turceşte şi să aştepţi ca uşa potrivită să fie luminată de vreun spectru ceresc, ori să facă altcineva alegerea pentru tine. Câteodată mă trezesc trăind în trecut, însă… din ce în ce mai rar… Am o nouă problemă acum – trăiesc prea mult în viitor, închipuindu-mi şi imaginându-mi. Astfel, se pierde din naturaleţe, din veridicitate, şi pe lângă aceasta, am o certitudine – că nimic din ce-mi imaginez nu se va întâmpla pentru că… intuiţia nu este chiar aşa de exactă. Prin deducţii logice, se elimină orice situaţie pe care mi-o imaginez, ceea ce ar putea duce la… a nu se întâmpla ceea ce-mi doresc.