now ...

Aş vrea să nu fiu acum într-un pustiu necunoscut, în care să pot auzi doar ecourile neatinsului. Aş vrea să fiu într-un loc în care să pot vedea înaltul cerului aşteptând ca aceeaşi stea cazatoare să îmi mai străbată o dată negrul privirii, transformând-o în dorinţă. Însă dorinţa să nu devină într-o clipire realitate, ci să rămână pentru un timp închisă într-o bătai de inimă. Iar, mai apoi, încetul cu încetul, pulsul ei să o desprindă dintre gânduri, readucându-mi strălucirea unor zile pe care le port pentru totdeauna în suflet.
Aş vrea să fiu într-un loc în care valurile nopţii să îmi inunde îndoielile, spumegând a linişte. Aş vrea să fiu într-un loc în care nisipul să nu se mai cearnă prin clepsidre sparte, iar timpul să nu o mai ia din loc atunci când sufletul îmi străbate tărmurile fericirii...

Primul Dans...

Este primul dans al fulgilor din anul acesta...am ezitat cateva minute in faţa vârtejului ameţitor in care m-au prins aceştia. Veneau dinspre nicăieri si urma sa-şi piardă farmecul ajungând pe pământ transformându-se în apă. Veneau din neant, mă învăluiau iar apoi se topeau. Un fenomen atît de comun şi in acelaşi timp atît de mirific.
Senzaţii...absolut incredibile m-au incercat în această zi...iar eu, neputincioasă fiind in faţa acestui spectacol de-a dreptul inedit, m-am supus lor. M-am supus acelui dans si acelui vârtej din neant necunoscut dar cu siguranţă foarte placut.
Priveam în înaltul cerului şi acei discipoli albi, fragili şi umezi aparţinand Imperiului Ceresc mă fascinau într-o manieră pe care cuvintele nu o pot descrie. Simfonia lor solemnă, dar in acelaşi timp vioaie putea fi foarte uşor confundată cu celebrelele simfonii ale lui Mozart.Însa aceasta era palpabilă, era reală, te vrajea...