Another Me ... Another Day ... Another Thought

Aproape toată ziua am glumit și am zâmbit. Cu un zâmbet larg pe fată, m-am hotărât să înfrunt tot ce-i mai rău și greu în viaţa asta. Nu o să las nimic să mă doboare şi, oricât de mult m-ar durea, voi trece peste orice obstacol pentru a-mi îndeplini visele! Când o să mă găsesc îngenunchiată în noroi, o să mă ridic şi voi merge mai departe cu fruntea sus. Când o să capat răni sângerande, mi le voi pansa singură şi voi strânge din dinţi ca să pot suporta durerea. Când o să întâlnesc ziduri în drumul meu, le voi escalada cu atenția unui alpinist. Şi de-ar fi să cad, voi încerca iar și iar pană voi trece la nivelul următor. Când cineva mă va opri din drum, îl voi convinge să-mi fie tovarăș de drum, sau să rămână în urma mea. Când voi fi bolnavă trupește sau sufletește, îmi voi canaliza toată energie pentru vindecare. Iar dacă voi descoperi că port cu mine o boala incurabilă, voi face din ea o prietenă blândă. Când o să mă simt singura, voi strange în braţe o carte...
Viaţa e prea scurtă ca eu să-mi permit să pierd vremea suferind.
De ce să sufăr? Pentru ce? Şi mai ales, pentru cine?

*~*

"Nu întotdeauna trebuie să întoarcem pagina, uneori trebuie s-o rupem."
O ştim cu toţii, încercăm să şi înţelegem, dar cel mai dificil e de pus în practică.
Eu m-am hotărât, în sfârşit, să merg mai departe. Fără priviri în urmă, fără lacrimi vărsate, fără resentimente şi fără compromisuri. Viaţa e prea scurtă ca eu să îmi permit să o trăiesc atât de prost, făcând rău fără voie. Decât să tratez sau să repar răul făcut, mai bine îl evit.
Păcat că mi-am dat seama prea târziu. Pe cine mint?! Am ştiut asta de la început. Am ştiut că nu e bine ce fac. Şi da, am avut remuşcări... de fiecare dată. Dar ceva m-a îndemnat să continui. Oricât am încercat, nu am reuşit să mă opresc, nu am putut să pun punct... Acum sunt liniştită pentru că am făcut-o.
Totuşi... de ce aveam nevoie de o asemenea discuţie ca să iau decizia potrivită?! Ştiam de mult cum e mai bine, dar acum am certitudinea că nu prea am facut nimic bine în ultimul timp. Numai greseli...
Şi toate astea pentru ce? Să mă trezesc într-o sâmbătă seara, după o zi nu tocmai frumoasă, ca sunt un monstru?Ca nu e nici greu nici uşor ceea ce te rog???
Eu nu am vrut să fac rău nimanui, niciodata... Nu sunt o persoană rea, îmi place să ajut dezinteresat, iubesc oamenii si zâmbetele lor. Dar degeaba...
Cum am ajuns eu să distrug vieţi ?! Nu pot să accept... Relaţii bolnavicioase, vorbe grele si fapte de neînţeles.
Pe toate le las in urma

Goodbye my friend ...

În ultimele zile, mi-am dat seama de unele chestii... cum ar fi că nimic nu durează pentru totdeauna. Am observat cum o prietenie se poate rupe intr-o seara…doar cu puţine cuvinte. Probabil te întrebi ce ai făcut. Dar problema este că nu ai facut nimic să întreţi asta… Te-ai lăsat dusă de val, iar acum totul a ramas o amintire într-o cutie. O cuitie sigilată, pe care în viitor o vom deschide, şi ne vom întreba... "De ce am pus capăt?!". Dar aşa se întâmplă câteodata... Oamenii regretă ceea ce nu au făcut, sau ceea ce au făcut. Dar pentru mine, e prea devreme pentru regrete. Îmi place unde am ajuns.Unde sunt, e foarte bine. E frumos. Cortina s-a tras de data asta, iar timpul s-a oprit. E normal să ai mai mulți prieteni și să cauți la fiecare altceva: la unii stabilitate și înțelegere, la alții distracție și amuzament. Să ai prieteni de ieșit ocazional și prieteni cu care împarți tot.
Viaţa mea este plină de suişuri şi coborâşuri, bune şi rele, calde şi reci… trec dintr-o extremă în alta. Acest lucru datorită felului meu de a fi… Sunt o fire visătoare, --şi mereu am visat să am prieteni buni… mereu am avut prieteni… fie ei buni, sau mai puţin buni… prieteni care mi- au fost aproape când am avut nevoie sau nu … prieteni care m-au manipulat, uneori făcând bine, alteori nu. Totuşi… am ajuns în momentul în care… , unora , pe care îi consideram mai mult decât prieteni buni , a trebuit sa le spun “Adio !!!”
Whatever , nu mai contează, atât timp cât ştiu că mă am pe mine, şi câţiva care îmi demonstrează zilnic, că îmi sunt alături…

another day ... another mask ...

Cineva să-mi dea o nouă zi şi o minte limpede... un suflet cârpit şi o dorinţă de-al tăvălii din nou! Să râdă cine poate,să zâmbească cine vrea... azi îmi permit să stric machiajul şi să curgă lacrimi pe sub mască... azi nu-mi mai pasă dacă nu e trasă cortina şi sala evacuată.Poftiţi şi vedeţi cum e în culise! Aici costumele fericirii stau atârnate în cui ,exact acolo unde ne punem şi poftele de la ea, noi cei care am hotărât să jucăm pentru a trăi pe scenă ceea ce în viaţă nu poate fi mimat.
Nu există oameni perfecti..nu există surâs fără de cusur... nu există amărăciune absentă din vreun colţ de gură..la oamenii MARI!. Acolo unde e lumină se fac desigur şi umbre...Acolo unde totul e în ordine,a fost mai întâi haos...
Am încercat să fiu EU,dar prea târziu... învăţasem prea bine să fac trafic de iluzii fără răspundere... am fost iresponsabilă când mi-am început jocul şi nu am stabilit miza. Nu-ţi poţi compromite sentimentele tale şi ale altora la întâmplare...

Aiurea ...

Uneori viata te loveşte, atunci când te aştepţi mai puţin. Te face să te simţit pe o linie de plutire, şi parcă de-o dată te scapă din mâini. Uneori cred că în lumea asta nu prea am loc, uneori cred că fericirea mea sunt doar lacrimile. Aş pleca undeva, fără ca nimeni să mă vadă. Aş pleca cutreierând lumea în lung şi-n lat, dar nu se poate, şi stau aici şi îndur incertitudinea ce mi-o oferă viaţa. Se învâlmăşesc în mine senzaţia de cădere în gol, bucuria zborului şi teama de prăbuşire. Vreau să închid ochii, să mă ascund în umbrele pleoapelor şi să visez frumos. Dar mai există vise frumoase? Sau poate, nu mai ştiu eu să visez, aşa cum numai ştiu să fac multe, uneori am impresia că nici de respirat nu mai ştiu, şi o fac artificial.
Am o stare aiurea, îmi este şi greu să o descriu, literele se încăpăţâneaza să nu alunece în cuvinte pentru a crea o explicaţie logica stării mele. Literele mele nu se mai vor cuvinte, gânduri, doruri...nimic.
Voi sta să amestec litere, găsind întrebări şi răspunsuri, iar undeva în mine ştiu că mă voi regăsi aşa cum eram o data. Voi sta să visez la veşnicia clipei când totul va fi cum îmi doresc. Poate mâine va fi mai bine ...

R.I.P Tata (4 ani ) ...

A mai trecut un an fără tine.Am ajuns in cel de-al 4-lea . Nu pot spune cum a fost, greu, uşor, ştiu doar că încet, încet încep să mă obişnuiesc. Am învăţat să îmi feresc privirea de imaginile ce mă pot răni, dar nicio clipă nu te-am alungat pe tine din suflet. Când şi când cerul ne mai face cadou câte un moment, două de amintire…
Ai plecat acolo sus, oare o să iţi fie bine? Aş vrea să cred că da, pentru că meriți să iţi fie bine! Te-am iubit cu toții, cred ca sţii asta.. Regret că lângă noi n-ai mai putut sta.. Știu că de acolo de sus ne vezi și ne îndrumi spre bine. Nu mai vrei să vezi lacrimi pe obraz, ştiu bine. Acum ca ești acolo,au rămas acele vechi fotografii... Doar atat ramane din noi : o amintire. Cei care te-au iubit suferă în neștire... La sfârșit rămân momentele fericite ale vieții... e trist..suntem niște marionete în faţa morții ... Știu că mă auzi din cer.. Printre lacrimi suferi și disperi dar îmi doresc să fii al meu inger... Lăsând astea la o parte... se știe ... viaţa-i doar un drum spre moarte, mormântul nu este făcut doar pentru suflete moarte ci și pentru inimile frânte lăsate în spate. Oare cândva ne vom reîntâlni? Oare ne vom recunoște? oare te-am pierdut de tot? Sau poate undeva există un alt început? Dar pana atunci las la o parte acest chin și ma inchin în pace pentru tine... Amin... Te iubim tata!!!

"What The Hell"...

Cineva îmi spunea odată "cum să creadă ceilalți în tine dacă tu nu îțî acorzi credit? "Mi se părea o totală aberație. Eu aveam încredere în mine... De fapt dacă ma gândesc bine Nu aveam, era o iluzie ...
Eu nu mă cunosc. Sunt încăpățânată, orgolioasă, arogantă sau doar îmi place să cred că dețin controlul? Știu doar că sunt imprevizibilă. Teoretic deciziile trebuie să fie gândite și apoi puse în practică. Nu și eu. Eu nu fac așa. Eu fac ceea ce simt,chiar dacă de cele mai multe ori deciziile mele mă sperie chiar și pe mine.
Regrete? Nu cunosc sentimentul ăla. Eu nu regret nimic.E o viață mult prea scurtă ca să am timp să regret. Mă ridic și merg mai departe.
Dar ce se întâmplă când acel "mai departe" nu mai depinde de tine? Când nu poți continua fără el acolo, lângă tine. Continui să mergi, să speri că odată și odată totul va fi bine.
Eu nu cred în suflete pereche. Nu există așa ceva. Nu se poate ca în toată lumea sa fie doar o pereche pentru tine,una singură.Dacă pereche ta ar muri înainte să apuci să o cunoști măcar? Nu, sufletele pereche nu sunt pentru mine. În schimb cred în suflete ce se completează, ce se sincronizează, suflete atât de asemănătoare care ajung să pară identice.Dar nu se transformă într-un singur suflet.Nu.Fiecare are sufletul său, sentimentele sale.
Where has my heart gone?I want to go back to...believing in everything...and knowing nothing at all...
But you are right here next to me...And you know what?Now I'm thinking "what the hell"..

Ca Un Film...

Am momente cand viaţa mi se pare un film. Simt că totul este posibil şi ca totul va fi bine, mai devreme sau mai târziu. Tot ce contează este să-mi ascult inima... În viaţa mea de film, nu există iubiri saturate… În viaţa mea de film, există personaje alaturi de care zâmbesc, mă bucur şi mai ales respir. Am descoperit că am o relaţie speciala cu inima mea : dacă-mi bate inexplicabil de tare, înseamnă că ceva nu e ok. Aşa că încerc s-o ascult cât mai des.Nu merg pe principiul că viaţa este prea scurtă şi că trebuie să trăim fiecare zi ca şi cum ar fi ultima. Dar ştiu că viaţa este doar una, aşa că măcar cum o vrem noi s-o traim şi nu cum zic alţii.Oamenii judecă şi te judecă. Dacă tu crezi că acei oameni nu pot dormi liniştiţi noaptea din cauza ta, te înşeli amarnic. Acei oameni judecă şi trec mai departe, pe când tu, dacă-i asculţi, rămai cu consecinţele.Aşa că ce preferi: o viaţă plină de greşelile tale sau una dictată de greşelile celorlalţi? Există oameni în jurul nostru care ne vor binele. Şi pentru că ne vor binele, cred că ştiu ce ne face fericiţi. Insă ...undeva pe la mijloc se pierd, iar fericirea pe care o vor ei pentru noi,este de fapt fericirea lor. Tocmai pentru că ne cunosc atât de bine, cred că stiu ce ne face fericiţi fara să ne mai întrebe şi pe noi.În viaţa mea de film, trăiesc sute de experienţe, mă lovesc de mii de ori cu capul de prag, plâng pană la extenuare, râd pană la lacrimi şi iubesc pană ce sângele îmi clocoteşte în vene.În viaţa mea de film, nu fac compromisuri gratuite. Nu am să stau niciodată cu cineva doar pentru a avea langă cine mă cuibari noaptea, dacă acea persoană nu mă face să tresar şi am să ştiu că iubesc, doar când voi găsi pe cel care va îmblânzi fiara din mine.Cu fiecare pas pe care-l faci in urmă, ingândurat si neliniştit, ai să distrugi o piesă din puzze-ul fericirii tale. În viaţa mea de film, încerc să merg cât mai sigură pe mine. În viaţa mea de film, îmi trăiesc propria mea viaţă... sau cel puţin încerc