Uneori simt că sufletul meu este doar o bucată de hârtie, din care timpul reuşeşte să rupă bucaţi şi să mă facă să trăiesc. Adesea rupe frânturi pe care îmi doream sa le uit... dar alteori îmi îndepartează anumite bucaţi cărora le simt lipsa în momente critice... Aş vrea să mototolesc toate amintirile neplăcute şi să le plastific pe cele care îmi fac plăcere... astazi mi-am amintit de multe lucruri care au reuşit să dispară în neant fără ca eu să resimt, asta, pâna acum....
Poate că amintirile se păstrează doar o anumită perioadă, după care se şterg automat, pentru a lăsa loc altor întâmplări să se rescrie pe hardul memoriei. De multe ori am făcut primul pas pentru a aduce la viaţă trecutul, dar niciodatăacest lucru nu a fost înţeles de alţii... dacă stau în umbră şi aştept o schimbare divină... şansele sunt minime spre imposibil...
Dorinţa sufletului mă îndeamnă să rămân aici şi să fac în fiecare clipă ceea ce simt fără să mă gândesc prea mult la consecinţe si reacţii adverse.
Mă simt bine... nu ştiu dacă îmi lipsesc anumite amintiri sau doar mi+ar fi plăcut să curgă într-o altă maieră ...
