lunea... prin muzică:)

vorbe...

Mi-au auzit multe urechile, vorbe ciudoase și încărcate de energii negative și toate nu spuse în față, ci clasic - pe la spate. Pe față ești într-un fel, pe la spate înțepi. Și aici nu se pune treaba cu ”dacă sunt drăguță cu tine, nu înseamnă că am două fețe, ci că am bun-șimț” pentru că a avea bun-simț și a vorbi pe la spate sunt lucruri total diferite. Uneori stau și mă minunez cum lumea face lucruri de imagine, totul se îndreaptă spre tot mai multă superficialitate, spre o maturizare mult prea rapidă. Iar eu simt că nu pot ține pasul și nici nu vreau să țin pasul unui mers anormal și lipsit de rațiune. Marin Preda spunea că viața e uitare de sine, însă cred că mulți interpretează greșit (mă rog, mulți nu-l cunosc pe M. Preda și îl confundă cu profu de muzică). Sunt așa cum sunt și nu am de gând să joc cum mi se cântă. Norocul meu însă. că mai există oameni cu conștiința clară, oameni de la care nu m-am așteptat să gândească cam pe aceiași undă cu mine și anume că lumea a luat-o razna - respect pentru ei !

lunea... prin muzică:)

Lumea mea

Câteodată mă simt puternică, simt că pot face orice, că pot trece peste orice obstacol, că-mi pot învinge orice frică, iar alteori mi-e greu să mă dau jos dimineaţa din pat. Dar cumva reuşesc să mă motivez şi să merg mai departe. Cred că-mi iau această energie de la oamenii din jurul meu. De fapt, cred că toţi face asta. De aceea trebuie să ne înconjurăm cu oameni care să ne facă să zâmbim şi care ne luminează ziua, care ne încurajează să fim noi înşine şi să ne îndeplinim visele. Nu cred în oamenii care îţi taie aripile, nici în cei care nu sunt niciodată serioşi şi mereu te iau în glumă - cred în oamenii care se uită la mine şi ştiu ce gândesc fără ca măcar să spun ceva, cred în oamenii care mă cunosc mai bine decât mă cunosc eu. Eu chiar cred într-o relaţie bazată pe senimente şi pe armonia a două suflete - prietenie...adevărată. Sunt visătoare? Poate. Diferenţa este că eu îmi trăiesc visul cu ochii larg deschişi.

Pur şi simplu: te iubesc!

Potrivit DEX-ului, a iubi înseamnă a avea un sentiment de afecţiune pentru cineva. Când spun Te iubesc, vreau să spun că eşti primul meu gând în fiecare dimineaţă şi ultimul, în fiecare seară. Că atunci când mă iei de mână mă simt mai puternică şi îmi dispar toate temerile. Că atunci când ştiu că îmi eşti alături, fie şi doar cu un gând bun, acel gând al tău mă face invincibilă şi-mi dă forţa să pot face orice. Înseamnă că reuşeşti doar cu un zâmbet să înlături toate gândurile negre ce-mi trec prin minte. Că simt că te cunosc de-o viaţă, iar lângă tine pot fi eu, fără măşti, fără ascunzişuri. Că aş renunţa bucuroasă la propria-mi viaţă dacă aş şti că acest lucru îţi este de vreun folos în vreun fel. Că, în prezenţa ta, până şi timpul se măsoară altfel: nu în ore, minute şi secunde, ci în sărutări, îmbrăţişări şi clipe de dor. Înseamnă că, atunci când eşti cu mine, nu mai am nevoie de nimic, nici chiar de aer, pentru că tu eşti aerul meu. Că, oriunde ne-am afla, atunci când sunt cu tine simt că aş fi în Paradisul demult pierdut. Că atunci când îmi spui că sunt frumoasă, simt cum mă transform dintr-o Cenuşăreasă neînsemnată, într-o prinţesă care înseamnă ceva în ochii tăi. Că buzele-mi şi-au găsit menirea: în sărutarea ta. Oricât aş încerca să explic aceste două vorbe, realizez că nu reuşesc nici pe jumătate, iar cuvintele n-o pot face. Totuşi, mai adaug doar câteva cuvinte la fel de neputincioase în încercarea de a explica la ce mă refer când spun că te iubesc: iubeşti dacă, atunci când celălalt îţi spune că te iubeşte, tu eşti incapabil de a înţelege că este cu putinţă să te iubească mai mult decât tu îl iubeşti pe el. Iubirea nu se explică, ci se simte.

lunea... prin muzică:)

love ... you

… eu, iubesc. Iubesc mult.. și sunt mândră de asta... la fel cum sunt mândră de bruneţimea şuviţelor mele, de profunzimea gândurilor mele şi de existenţa poeziei pentru pământeni. Iubesc. Sufăr. Nu sufăr pentru că iubesc. Nu are de-a face asta. Deşi cei mai mulţi aşa văd lucrurile. Oamenii vin şi pleacă. Sentimentul meu nu pleacă niciunde. E etern. E tangibil Aş scrie rânduri care să ajungă până la cine vreau să ştie. Să afle, să simtă, să adulmece, să trimită înapoi ce simte. Să primesc, să iubesc. Să mă strângă în braţe sentimentul. Nu am pantofi pentru a păşi prin pereţii acestei noi lumi. Nu-i nimic. Mă desculţ şi mă avânt în evantaiul nopţii. Îmi luminează privirea ta calea. Iar şoaptele tale îmi conduc destinul. Nu spre tine, cum ai crede. Ci înapoi spre mine însumi, acolo unde m-am pierdut în ultimele clipe. Cât de frumos poate fi să te reîntorci. Dar să iubeşti… n-am cuvinte. Te iubesc!

Merită să lupt??? ...

Toți știu să dea sfaturi, sau, mai bine spus, toți oamenii au impresia că se pricep de minune s-o facă. În realitate, adevăratul ajutor pe care ți-l poate oferi cineva este o doză de optimism, zâmbete din abunență și un imbold pentru a continua să lupți. Am învățat că nimic nu poate fi obținut ușor, niciun dintre lucrurile care contează cu adevărat în viață. Inevitabil, apare întrebarea ”Merită să lupt?”, iar răspunsul îl deținem cu toții, adânc înrădăcinat în conștiință: ”DA, merită să lupți pentru ceea ce îți dorești!”. De unde energie? De unde răbdare? Din gândurile pozitive, din fiecare experiență deja trăită. Nu te aștepta să-ți atingi țintele de la prima încercare; poate că pur și simplu nu ești pregătit pentru a duce povara lucrului la care râvnești. Cu siguranță vei trece prin felurite încercări și experiențe care rolul de a te modela. Nu dispera, încearcă să nu vezi experiențele ca pe niște eșecuri și... mergi înainte! Nu șovăi și vei ajunge acolo unde îți dorești!

lunea... prin muzică:)

"Nu caut cuvinte greu de`nteles Nici multe motive ca sa iubesc..."

for you... dear girlfriend

Nu ne declarăm "cele mai bune prietene". Nici iubire veşnică. Însă ne spunem una celeilalte “prietenă” sau chiar "soră" cu drag şi cu un zâmbet curat. O simt aproape, retrăiesc clipe frumoase cu ea în gând. Mă linişteşte şi de cele mai multe ori îmi oferă o cu totul altă perspectivă asupra întâmplărilor (sper că şi eu ei). Şi mă bucur că există, mă bucur că ne-am apropiat aşa de tare şi nu mă întristez deloc pentru nici un moment avut cu ea alături. Emoţiile împărtăşite, concertele la care am mers împreună,activitațiile comune, momentele în care ne strângeam tare de mână pentru a putea “trece” strada, momentele mai puțin frumoase, într-un cuvânt: totul. Ne sunam şi foarte des ne message-uiam. Şi dacă nu făceam asta, ne gândeam una ... Şi suntem atât de buuuune. Dar când nu te aştepţi te loveşte un “fuck you” zis nonşalant, fără indulgenţă şi cu o privire ce te aruncă în perete. Pentru că putem şi pentru că meriţi. În rest, oferim doar surprize plăcute şi împărtăşim muzică bună, ah, şi poezii puţin lacrimogene. Eh, fetele astea! P.S.: Te iubesc, tu!

true smile :)

Sunt zile în care, pur si simplu, bucuria îti umple inima si sufletul îti musteste de drag... Sunt seri în care adormi cu zâmbetul pe buze si cu sentimentul că există o ordine în toate... Sunt dimineti în care preaplinul din ajun te trezeste cu acea energie pătrunzătoare de stânci... Nu trebuie să ti se întâmple nimic special pentru asta... Să-i vezi si să-i simti aproape pe ai tăi, să crezi în bunătatea fără de margini a Dumnezeului celui iubitor, să lasi dragostea să-ti iasă din piept si să nu se întoarcă singură si neroditoare, să fii atât de viu încât binele să te învăluie si să se reverse, să simti încrederea zvâcnind în fiinta ta si păstrându-te în picioare în fata oricărei furtuni, zâmbetul să-ti fie călăuză si far... Sunt zile în care fericirea vine... E trăirea aceea simplă, ca un dar, ca râsul cristalin al unui copil... În acele zile stii... Da, stii tot adevărul... Minunate zile!

lunea... prin muzică:)