... sfârșit de an ...

… a mai trecut un an! Când? Nu știu, parcă într-o luna a trecut tot anul!
Acum în ultima zi din an e timpul să fac bilanțul. 2011 a fost un an plin: Am avut reușite , dar și insuccese. Am râs, dar am și plans. Am fost ocupată, dar m-am și plictisit. Mi-am făcut prieteni noi, dar m-am și depărtat de prieteni vechi. Am călătorit, dar în final tot acasă am ajuns. Am urât, am iubit, m-am îndrăgostit, am ajutat, am încurcat, am certat, am fost certată, am învățat, am călătorit, am căzut la pământ, dar m-am ridicat și am mers mai departe…
În final ideea e ca acum, când trag linie, nu am nici un regret. Ce a fost a trecut și a trecut cu bine. Am făcut și greșeli, dar am învățat din ele. Și dacă nu am învățat, poate voi învăța data viitoare când le fac.
Iar pentru anul care vine… ca tot omu`, am si eu planuri mari... și multe... și am să fac tot posibilul să le duc la capăt. Iar dacă nu ies toate, nu-i nimic, le fac în anul care urmează. Important e că pornesc în anul nou cu capul sus...

Me myself and I, that's all i got in the end...

De prea mult timp nu mi-am mai văzut prioritățile, am văzut doar sufletul altora, sentimentele lor, am încercat un timp îndelungat să ajut pe toata lumea. Și? N-am rezolvat nimic, am pierdut necunoscuta ecuatiei, EU. Eu, sufletul meu, sentimentele mele, tot ceea ce am fost si acum nu mai sunt. Am pierdut pariul pe care-l faceam cu mine însămi, ca nu mă voi transforma în ceva ce nu cunosc, poate că recunosc anumite lucruri, dar să fiu serioasă, m-am săturat să ma uit pe mine pentru alții. Mi-am călcat orgoliul în picioare, de cate ori? O mie? Prea puțin. Și n-am rezolvat absolut nimic. Acum? Acum încerc să-mi pun în ordine prioritățile, să mă gândesc numai la mine.

Me myself and I, that's all i got in the end...

azi ...

Azi o să-mi ascund amintiri, dezamăgiri, vise fără vre-un sens. O să-mi ascund o parte din viață doar pentru a o regăsi peste o eternitate, iar când voi dezgropa totul voi râde de simplele iluzii de copil. M-am decis azi să-mi iau viata în mâini, să fac exact ceea ce vreau, să nu ma mai gândesc numai la ce e bine pentru viitor, să-mi fie bine acum, în prezent. Azi îngrop capsula timpului în cel mai adânc loc de pe planetă. Acolo unde doar timpul o va găsi. Ascund sentimente doar pentru a le găsi mai târziu, atunci când va fi trecut prea mult timp pentru a mai durea totul ca acum. Îngrop speranțe, momente dulci, sunete muzicale, versuri, iubiri, pe mine...

Nici Craciunul nu mai e ce-a fost odată!

De când eram mică, am corelat parfumul Crăciunului cu aromă de portocale şi vin fiert. Intensitatea trăirilor curate, uimirea în faţa bradului împodobit, magia cadourilor, simplitatea relaţiilor familiale, parcă toate au rămas undeva, într-un trecut în care îmi aparţineam în procent mai mare.
Acum, am conștiința un pic murdară, regrete adunate, greşeli neasumate, zâmbete pierdute, frumuseţe neînţeleasă. Trăirile îmi tind şi spre superficial şi concret, uimirea se transformă în apăsare sufletească, iar magia cadourilor e înăbuşită de febra (fizică) a alergăturii prin magazine, a calculelor cu virgule în buget, a incapacităţii de a împlini material dorinţe şi aşteptări. Familia nu mai este completă, iar interacţiunea sentimentală s-a diminuat.

Craciunul nu mai e ce-a fost odată!!!

Ninge. E frig.În casă totul este în armonie.
Încă câteva zile şi vine Crăciunul, una din sărbătorile mele preferate. Vin acele momente când parcă îţi doreşti să redevii din nou un mic copilaş căruia mămuca să îi spună că seara vine Moş Crăciun cu un sac plin cu daruri, acea atmosferă care probabil că în zilele noastre s-a spulberat.
Eu încă cred în magia Crăciunului, în ciuda faptului că am crescut, pentru că dacă nu ar mai exista, ar fii totul atât de aiurea...
Acel frumos sentiment când stai întinsă pe canapea cu ceşcuţa de ciocolată caldă şi multe fursecuri proaspete uitându-te pe fereastră la ce frumos poate să ningă având pe fundal o melodie liniştitoare, în cadru prinzând şi luminosul brad, în seara de Ajun. În acele momente, eu doresc să opresc timpul în loc.
Este atât de magic!!!

Bunicule ...:(

Nu am apucat niciodată să îţi scriu o scrisoare pentru că noi doi am avut norocul să ne petrecem împreună cam toate vacanţele mele până să fiu școlărită,cred totuşi că ţi-ar fi plăcut să primeşti de la mine măcar un rând pe an. Îţi scriu acum, când nu mai poţi citi scrisoarea de la nepoată, dar bunicule dragă, mi s-a făcut dor de matale .... ţin minte şi acum ziua de l-a sfârșitul clasei întâi, rochița roz de prințesă, şi mai ales prezenţa matale... apoi ne-am văzut iară în vacanţa dintre clasa a 2-a şi a 3-a ,ultima dată din păcate, au mai trecut câțiva ani în care ne-ai așteptat să ajungem la tine, dar din păcate noi nu ajuns, iar în anul în care trebuia să venim a intervenit altceva și iar nu am ajuns, iar matale ai plecat dintre noi prea devreme parcă,nu realizam ce înseamnă moartea... nici nu ştiu unde ţi-e mormântul...:( regret că în anul acela nu am mai putut ajunge la țară, te-ai stins de dorul nostru...
Îmi pare rău că nu am ştiut să mă bucur mai mult de matale, pentru că acum sunt conştientă că nu voi mai trăi niciodată acele momente. Amintirile nu mai există decât în mintea mea...
Ai fost bunicul meu favorit și asa pentru că matale la acel moment aveai doar o nepoata şi doi nepoți, dar am simțit iubirea din partea matale mai mult decât din partea bunicilor din partea mamei(care aveau deja zeci de nepoți și trebuiau sa împartă iubirea),... Aşa cum te-ai dus matale sau dus şi ei şi ştiu ca de acolo de sus aveți grija de noi... mi-e dor de voi... dar mai ales de tine bunicule

Dacă mă gândesc bine peste câteva zile sunt 9 ani de când nu mai ești printre noi...

Dragă Moş Crăciun...

Dragă Moş Crăciun,

Nu sunt un copil, dar sunt convinsă că tu ştii deja asta, sunt un adult cu suflet de copil, vise, speranţe şi dorinţe ale unui copil... de aceea iţi scriu
Ce-mi doresc eu anul acesta ,am să fiu scurtă şi explicită.Imi doresc anul acesta să pot visa mai mult, să pot spera mai des, să zămbesc zilnic şi să ofer in fiecare secundă. Te rog sa arunci cu speranţe pentru cei ce nu mai cred in ea, pune căte un zămbet pe fiecare chip să vadă şi cei ce plăng că există bucurie. Adu magia de a dărui frumuseţe, puritate şi bucurie. Adu misterul de a inţelege taina credinţei şi a iertării.
Adu-mi, te rog, chiar dacă nu-ți va fi ușor, puterea să fac lucruri care să preschimbe lumea într-una mai bună, indrazneală să lupt și-n anul care vine cu greutațile vieții.
Dar mai presus de toate, te rog, Moșule, din tot sufletul, să-mi aduci sufletul pereche ,ca să mă bucur de fericirea pe care am asteptat-o , o viața și de care, mă îndoiesc adesea că poate rezista mai mult de-un anotimp, un an, un timp.

Nu vreau să te țin ocupat prea mult de aceea închei prin a-ți spune că nu voi înceta nicodată să cred în existența ta !!!

Cu dragoste , fetița care a crescut sub ochii tăi !!!

A mosule o ultima rugaminte … imi vreau actele inapoi … imi vreau identitatea!!!

mi-am pierdut portofelul , actele și câteva lucruri de suflet :(

Îmi voi aminti mereu de Dimineața de Moș Nicolae!!! :X

Povestea lui Moș Nicolae

Legenda spune că trei surori, fetele unui nobil sărac, nu se puteau mărita datorită situație financiare precare. Se spune ca atunci când fata cea mare a ajuns la vremea măritișului, Nicolae, ajuns deja episcop, a lăsat noaptea, la ușa casei nobilului, un săculeț cu aur.
Povestea s-a repetat întocmai și când a venit vremea de maritiș pentru cea de a doua fată. Când i-a venit vremea și celei de a treia fete, nobilul a stat de pază pentru a afla cine era cel care le-a făcut bine fetelor sale. În acea noapte, nobilul a stat de paza și l-a văzut pe cardinalul care lăsa săculețul cu aur. Se spune că Sfântul Nicolae s-a urcat pe acoperiș și a dat drumul săculețului prin hornul casei, într-o șoseta pusă la uscat, motiv pentru care a apărut obiceiul agățării șosetelor de șemineu.
După ce tatăl fetelor a văzut cele întâmplate, Nicolae l-a rugat să păstreze secretul, însă acesta nu a rezistat tentației de a povesti mai departe. De atunci, oricine primea un cadou neașteptat îi mulțumea lui Nicolae pentru el. Cei trei săculeți cu aur făcuți cadou fetelor de nobil au devenit simbolul Sfântului Nicolae sub forma a trei bile de aur (în iconografia apuseană).
Tot potrivit legendei, Nicolae de Mira ar fi fost unul din cei 318 participanți ai Conciliului de la Niceea, astăzi İznik, Turcia.
Sfântul Nicolae este pomenit în Sinaxar în 9 mai. Tot în această zi, pomenirea mutării moaștelor sfântului Nicolae de la Mira la Bari, în anul 1087, când regiunea Mira Lichiei a căzut în mâinile turcilor.
În noaptea dintre 5 spre 6 decembrie, copiii obișnuiesc să își lase ghetele în fața ușii așteptând în speranța că vor primi cadouri constând, în general, în dulciuri. În unele zone, copiii îi lasă moșului apă și sau morcovi pentru calul său. În multe regiuni ale României copii găsesc în dimineața zilei de 6 decembrie, in loc de cadouri imbucuratoare o nuielusa…Asta se intampla insa doar in cazul celor care nu au fost cuminti.

... O prietenie adevarata trece si prin foc ...

Cineva spunea că prietenia e ca o ața și dacă rupi firul ... chiar dacă îl legi la loc nodul rămâne ... sincer nu sunt de acord ...eu cred că prietenia e ca o foaie mototolită de ura, invidie, indiferență și gelozie din partea celorlalți ... și se poate rupe ... intrade var nu se mai poate lega sau lipi pentru că urmele se mai văd ... dar cred că se poate arde ... iar cenușa ce rezultă va fi o prietenie mai strânsă ... pentru că cenușa nu se poate rupe, orice ai face ramane la fel ... dar poți să-i schimbi forma cum vrei:X
LOVE YOU A LOT <3

Thinking...

Azi a fost o zi plutitoare. Am fost împreună cu toți, și totodată n-am fost cu nimeni. Mie în ultima vreme-mi place să fiu doar în compania mea – am suficient timp și spațiu să observ lucrurile...
Trebuie mereu să mă leg de ceva,să trăiesc pentru ceva,să-i dau vieţii mele un motiv. Mă întreb în fiecare dimineaţă pentru ce merită să ies din pat şi îmi răspund,căutînd care mai de care motive doar pentru a mă convinge că ziua de azi merită. Şi unele chiar nu merită deloc.
Şi am nevoie de ceva (sau cineva) care să mă stimuleze,să-mi reîntoarcă dorinţa de a trăi. Poate am nevoie de un scop nou,sau de o schimbare...nu ştiu.

Frânturi de adevăr

Nici măcar nu ştiu ce încerc să îţi spun prin aceste rânduri. Eşti încă cea mai bună prietenă a mea. Nu ştiu daca mai simţi la fel, dar eu nu pot să uit orice amănunt care ne-a legat pe amândouă. Îmi amintesc chiar şi de zâmbetul tău cel puţin de trei ori pe zi şi mă întreb daca tu faci la fel. Nu ţi-am cerut asta, pentru că nu am nici un drept, dar am simţit că pur şi simplu trebuie să ştii şi tu asta. Îmi e dor de tine şi aş vrea ca acum să mă iei în braţe şi să îmi spui că o să fie bine. Chiar dacă ar fi o minciună, mi-ar umple inima de bucurie. Poate că ce am scris e prea puţin pentru tine, sau poate chiar prea mult, dar altfel nu aş fi ştiut cum e mai bine să îţi vorbesc.
Te iubesc şi sper să nu uiţi asta, pentru că eu nu am cum să uit.