6 ani ...

Anii trec ... dar durere rămâne veșnic aprinsă în suflet ... 6 ani ... 6 ani de dor ... 6 ani în care aștept să te întorci din această călătorie... 6 ani în care m-am mulțumit să te vad în poze și în amintirile adunate în 18 ani :( Ai luat cu tine o bucată din inima mea... Mă simt incompletă fără tine... Tresar mereu la cuvântul tata şi îmi amintesc că tu nu eşti... Amintiri din vremurile fericite îmi trec prin faţa ochilor şi tristeţea mă cuprinde... Amintirile cu tine sunt ca un cuţit cu 2 tăişuri: pe de o parte sunt singura alinare a sufletului şi singurul mod în care te mai pot avea alături, iar pe de altă parte sunt motivul care face ca sufletul să îmi plângă, uneori inundându-l, lăsându-l fără respiraţie. Dar îmi revin tata, deoarece ştiu că trebuie să fiu puternică. Regret atâtea lucruri nespuse acuma, regret că nu ţi-am zis cât te iubesc de mult... regret toate supărările făcute... regret că nu mai exişti... Simt multe lucruri care nu le pot pune pe hârtie, care nu le pot da glas decât prin lacrimi... Am atâta nevoie să mă îmbrăţişezi la pieptul tău puternic, să îmi zici că totul va fi bine şi că mă vei proteja şi iubi mereu!... Oare eşti bine unde eşti? Mereu te port cu mine, nu te uit nici o secundă... Eu aveam nevoie de tine aici, ştiu că sunt egoistă dar mă întreb mereu: “De ce?”.. Unde e dreptatea în astfel de lucruri? De ce alţii răi nu păţesc nimic? De ce tu, tăticule? De ce? De ce? De ce? Să ştii că doare tare că nu eşti lângă mine în cele mai importante momente din viaţa mea. Şi iartă-mă că îmi mai scapă câte o lacrimă. Aşa sunt eu. Ştiu că nu te aduc înapoi... dar dacă ar fi ceva ce ştiu că te-ar aduce înapoi aş face orice. Iartă-mă că uneori îmi doresc să fiu şi eu cu tine acolo, dar pur şi simplu în momentele alea simt că nu mai pot face faţă. Dar ai văzut că îmi revin ... Ştiu că eşti undeva acolo şi nu ştiu când am să te revăd, dar vreau doar să am certitudinea că o voi face cândva. Îmi lipseşti teribil, te iubesc şi aş da tot timpul înapoi, doar ca să te am lângă mine.