Cuvinte... litere negre aşezate pe un fond alb menite să semnifice ceva, acel ceva care îmi exprimă starea... nişte caractere aşezate în ordine sau în haos... Întotdeauna m-am întrebat ce era în mintea scriitorilor mei preferaţi atunci când scriau ceva, la ce anume se gândeau... mi-au plăcut cărţile psihologice, cărţile care dezgolesc mintea... Încerc în acest moment să unific nişte litere fără sens, încerc să le lipesc tocmai pentru a le da sens şi pentru a exprima starea mea de spirit, am nevoie de lămuriri, de clarificări pentru că nu mai ştiu nici eu ce fac ori ce simt... Nu credeam că este atât de greu să-ţi lămureşti propriile sentimente, întotdeauna am crezut că ştiu ceea ce vreau, că ştiu exact ce voi face în secunda următoare şi acum... acum nu ştiu ce fac şi nu ştiu ce voi face în continuare... şi nu-mi place asta pentru că îmi plac lucrurile concrete... adică îmi place să am lucrurile poziţionate perfect în mintea mea... în dezordinea organizată din capul meu. Încerc să fac curăţenie în mintea mea... să arunc lucrurile vechi şi să le înlocuiesc cu altele noi, să-mi alung gândurile care nu mai funcţionează. Să-mi arunc amintirile care mă încurcă şi să fac altele noi... o să-mi cumpăr altele... ... singura problemă este că nu-mi place să arunc vechiturile...