şi ... aştept

“Aşteptarea ne dă iluzia că facem ceva aşteptând, când, de fapt, nu facem altceva decât să murim suportabil, puţin câte puţin.” Totul a devenit o așteptare. În fiecare zi aştept. Aştept melodia preferată, aştept promisiuni, aştept să treacă zilele. Zilele astea care se scurg atât de greu şi fără noimă. Am aşteptat oameni şi am aşteptat să uit. Şi am uitat. Până când au apărut alţi oameni. Aştept trenuri şi întâlnesc gări prăfuite. Oraşe noi şi zâmbete necunoscute. Aştept să vii şi aştept să pleci. Aştept ca viitorul să mă tragă de mână şi să îmi spună că acesta este capătul. Aici este punctul final, iar mai departe nu am unde ajunge. Atât. Aştept să mi se termine speranţele şi să înceapă realitatea. Te aştept pe tine. Până într-o zi. ... când nu am să te mai aştept...