Se pare că azi poartă numele de ” odată ”

Alergăm după himere întreaga viață. Ne petrecem timpul încercând să smulgem puțin câte puțin fărâme de fericire și împlinire. Ne simțim obosiți, stresați, bolnavi sau poate prea bătrâni pentru a da curs a ceea ce rămâne nerostit în adâncul sufletului, Privim cu realism, câteodată pesimism la ziua de mâine, la ora care va urma, la clipa următoare și nu realizăm cât de multe trec pe lângă noi, cât de multe pierdem și irosim. Zi de zi, visele pierd din forța și măreția lor, gândurile din culoare și optimism. Ne-am pierdut curajul și fierbințeala tinereții, pașii nu ne mai sunt atât de ageri, iar principiile după care ne ghidăm nu mai au aceeași valoare. Ne-am pierdut undeva în centrul timpului și al lumii și nu am mai știut cum să ne redresăm. Cumva, curentul a fost mai puternic decât voința noastră, cumva rătăcim și astăzi în căutarea acelui ” ceva ” despre care nu știm mai nimic, dar sperăm să ne aducă fericire. Suntem puternici, dar nu mai realizăm asta. Suntem rezistenți dar viața a reușit să ne îngenuncheze glasul. Suntem învingători, dar problemele au reușit să ne facă să înălțăm stegulețul alb. Am uitat cine suntem, cum suntem și cât de multe putem realiza dacă am da curs chemării interioare. Am uitat să simțim, să trăim, să zâmbim, să tremurăm de nerăbdare , să vibrăm la gândul împlinirii vreunui vis rătăcitor. Am uitat cât de bine era, cât de frumos se simțea , cât de emoționant și magic se trăia odată. Cât de minunat se simțea simplitatea și naturalețea cândva. Se pare că azi poartă numele de ” odată ” iar visele răspund la cuvântul ” amintire ”.