Azi m-am simțit foarte singură.De fapt, vreau să fiu singură. Vreau să uit de problemele tuturor, să uit de toți și de toate, și mai ales de mine. Vreau un loc al meu, doar al meu, un loc fizic în care să știu că mă așteaptă lucrurile mele, cărțile mele, culorile mele, muzica mea. Egoism . Aș vrea puțin mai mult egoism, puțin mai multă viață, tandrețe și senzualitate. Aș vrea să mă trezesc în patul meu, să umblu dezgolită, să-mi placă de mine și de viața mea, să am o falsă impresie că sunt liberă.Să pot spune: \"azi vreau doar să mă plimb, să pictez și să mă îmbăt cu vin roșu \".Ce vreau acum, în momentul în care scriu aceste rânduri? Nu știu... Poate puțină liniște, o liniște calmă. Nu mai vreau tensiune , întrebări fără răspuns , îndoieli, frământări și toată gama de stări și trăiri pe care le am alternativ , tot timpul. Liniștea asta nu implică tristețe, e pace. Nevoia mea nesătulă de lucruri frumoase. De ce atâta nevoie?! Sufăr când nu am lucruri frumoase, când nu sunt înconjurată de frumos. O bucată de cer gri și simt că trăiesc. Uneori e nevoie de atât. Alteori îmi lipsește afecțiunea prea mult și fug de singurătate. Mi-ar place să mă refugiez în brațele unui suflet la care țin, dar tot în liniște, să știu că e acolo, firesc, natural.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu