" Strângând nisipul în pumn, mă gândesc câte încap într-o clipă în care nu mai vrei să spui nimic." – Octavian Paler
În fiecare clipă trebuie să alegem, să luăm o decizie, să dăm un răspuns sau să punem o întrebare. Fiecare ne găsim la un moment dat la o astfel de răscruce. Nu despre asta vreau să vorbesc acum, despre clipele, infinitele clipe limite, decisive, care ne duc pe un drum, sau de pe un drum pe altul. Acum mă gândesc la secundele alea în care nu vrei să alegi, să hotărăști, să dai un răspuns.
Aleg uneori să tac. Iar dacă tac, nu înseamnă indiferență, nu înseamnă că nu am nimic de spus. Dimpotrivă, spun atât de multe. Nu îmi ajung atunci cuvintele, verbele, timpurile sau pur și simplu, nu vreau să rostesc nimic. Înăuntrul meu însă, e o explozie de idei, de întrebări, de temeri, de vise. Mă hotărăsc să tac și totul se liniștește ca atunci când a curs tot nisipul din pumn. Și e liniște, e liniștea dinaintea furtunii.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu