Mulţumesc ... pentru că eşti mama mea!

Au trecut aproape 23 de ani din momentul în care i-am văzut pentru prima dată ochii. Tot atunci i-am auzit şi glasul care avea să mă ghideze toată viaţa. M-a susţinut mereu, fără să-i pese de conseciinte şi mi-a arătat dragostea cea mai curată. Mi-a alungat temerile cu o mângâiere şi m-a oprit din plâns ţinându-mă în braţe. A fost şi va fi întotdeauna cea mai bună prietenă pe care o pot avea, persoana la care mă întorc mereu după sfaturi şi cea care îmi conturează drumul, deopotrivă. Femeia care mi-a indus pofta de lectură şi care a suferit alături de mine când luam o notă mică. A plâns alături de mine de fiecare dată când cineva din jurul meu m-a dezamăgit şi m-a făcut să cred că viitorul meu va fi de vis. Femeia care a pierdut atât de multe încât ai crede că e un sfârşit prematur pentru ea, dar care continuă să se zbată pentru a nu ne lipsi nimic. Femeia care a suferit cel mai mult din toate cele pe care le cunosc, dar care s-a ridicat mereu din mocirla în care a fost aruncată, gândindu-se la noi.
Să nu plângi, Mamă, când citeşti! Tu nu ştii cât te apreciez şi cât sufăr când te simt dezamăgită. Să nu plângi, Mamă, când afli că eşti modelul meu, că tot ce-mi pot dori mai mult e să fiu la fel că tine.
Te iubesc, mami! Şi nu mi-ar ajunge o viaţă să-ţi mulţumesc pentru tot ceea ce faci pentru mine! Sărut mâna!