R.I.P Tata (4 ani ) ...

A mai trecut un an fără tine.Am ajuns in cel de-al 4-lea . Nu pot spune cum a fost, greu, uşor, ştiu doar că încet, încet încep să mă obişnuiesc. Am învăţat să îmi feresc privirea de imaginile ce mă pot răni, dar nicio clipă nu te-am alungat pe tine din suflet. Când şi când cerul ne mai face cadou câte un moment, două de amintire…
Ai plecat acolo sus, oare o să iţi fie bine? Aş vrea să cred că da, pentru că meriți să iţi fie bine! Te-am iubit cu toții, cred ca sţii asta.. Regret că lângă noi n-ai mai putut sta.. Știu că de acolo de sus ne vezi și ne îndrumi spre bine. Nu mai vrei să vezi lacrimi pe obraz, ştiu bine. Acum ca ești acolo,au rămas acele vechi fotografii... Doar atat ramane din noi : o amintire. Cei care te-au iubit suferă în neștire... La sfârșit rămân momentele fericite ale vieții... e trist..suntem niște marionete în faţa morții ... Știu că mă auzi din cer.. Printre lacrimi suferi și disperi dar îmi doresc să fii al meu inger... Lăsând astea la o parte... se știe ... viaţa-i doar un drum spre moarte, mormântul nu este făcut doar pentru suflete moarte ci și pentru inimile frânte lăsate în spate. Oare cândva ne vom reîntâlni? Oare ne vom recunoște? oare te-am pierdut de tot? Sau poate undeva există un alt început? Dar pana atunci las la o parte acest chin și ma inchin în pace pentru tine... Amin... Te iubim tata!!!