Cineva să-mi dea o nouă zi şi o minte limpede... un suflet cârpit şi o dorinţă de-al tăvălii din nou! Să râdă cine poate,să zâmbească cine vrea... azi îmi permit să stric machiajul şi să curgă lacrimi pe sub mască... azi nu-mi mai pasă dacă nu e trasă cortina şi sala evacuată.Poftiţi şi vedeţi cum e în culise! Aici costumele fericirii stau atârnate în cui ,exact acolo unde ne punem şi poftele de la ea, noi cei care am hotărât să jucăm pentru a trăi pe scenă ceea ce în viaţă nu poate fi mimat.
Nu există oameni perfecti..nu există surâs fără de cusur... nu există amărăciune absentă din vreun colţ de gură..la oamenii MARI!. Acolo unde e lumină se fac desigur şi umbre...Acolo unde totul e în ordine,a fost mai întâi haos...
Am încercat să fiu EU,dar prea târziu... învăţasem prea bine să fac trafic de iluzii fără răspundere... am fost iresponsabilă când mi-am început jocul şi nu am stabilit miza. Nu-ţi poţi compromite sentimentele tale şi ale altora la întâmplare...
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu