luni, 7 martie 2011

Lost

În general, pentru oamenii apropiaţi sufletului meu sunt in stare de orice, fac totul şi o fac din inima. Dar urăsc să fiu luată drept proastă, să fiu calcată în picioare pe nedrept şi mai ales să nu fiu apreciată pentru ceea ce fac.

Nu mi-a plăcut niciodată să mă comport urât intenţionat cu o persoană sau să fac lucruri pe care pe urma să le regret. De aceea, întotdeauna m-am ghidat dupa ideea de a nu face lucruri care nu aş vrea să le pătesc eu. Dar totuşi suntem oameni si e normal să mai greşim. Şi la fel de normal e să iertăm la rândul nostru când cineva greşeşte.

Dar aici problema e dacă acea persoană învată din greşelile pe care le face... dacă nu învată nimic, înseamnă ca e nesimţită şi nu ar trebui să facă parte din viata ta...

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu