... plouă! Plouă cu zâmbete, cu amintiri, cu suferinţe, cu emoţii, uneori cu lacrimi, cu frunze de toamnă, doar plouă! Îmi era dor de o ploaie, îmi era dor de mirosul de pământ ud, de mirosul de răcoare, de norii, dar mai ales de picăturile de ploaie de pe geam. Sunt unele zile când ador ploaia, ştiu că tot atât de bine şi de repede o să vină zile când o să vreau înapoi soarele, vremea caldă, însă cred că avem nevoie de toamnă, de ploaie, de ceva rece care să ne trezească la realitate! Încă mai cred că noi, oamenii suntem anotimpuri. Ne simţim bine, zâmbim la fiecare secundă, avem soare în ochi, în păr şi în zâmbete... avem fluturaşi în stomac, la fel ca o zi de vara sau viaţa ne miroase a flori de liliac şi a zambile, norii par nişte perne imense pufoase, asemenea unei zile de primăvară... când ne simţim copii, când viaţa ne este ninsă, când viaţa ne miroase a brad şi a sărbători suntem ca o zi de iarna... atunci când picăturile de ploaie ni se aşează pe păr, pe obraji înlocuind parcă lacrimile din suflet, când viaţa ne miroase a ploaie, a frunze uscate şi a ceai de lămâie, cu siguranță e o zi de toamna...
Orice anotimp aduce alte emoţii, alţi oameni, alte senzaţii, alte gânduri, alte experienţe, alte zâmbete, alte lacrimi, în acelaşi anotimp mare, mare numit VIAŢĂ!
Azi am nevoie de toamnă, azi vreau să plouă...
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu