Am pierdut mult dar am învățat să găsesc și răsplata, acele rămășite care atunci când iți pierzi speranța, atunci ies la lumină. Am învățat să mă regăsesc în lucrurile simple ce cu adevarat mă definesc ... am învățat să "îmi placă". Îmi place atunci când mă cufund în litere, îmi place să evadez din realitate să mă pot pune în locul întâmplărilor... să-mi creez propria poveste, simplă dar complicată în același timp. Îmi place să zbor în aceea poveste și să las viața asta "complicată" spre una mai simplă. Îmi place să te bucur, să radiezi, să te ajut... dar în același timp trebuie să-mi placă sa mă regăsesc în propria persoană, să învăț de la mine, să mă pot ajuta singură, să nu depind de nimeni, să încerc să-mi folosesc propriul ajutor ... ajutorul spre propriul meu drum.
O simplitatea complexa, dar și o complicare nedefinită. Vreau să văd doar frumusețea simplității ci nu și ceea a lucrurilor care noi le numim scumpe ... scumpe?!Dar de ce folos? Vreau ca simplitatea mea sa fie și complicată să o pot defini, să o pot ghici , să o pot regăsi. Eu doar știu să mă bucur de o rază de soare, de un fulg de nea ... de un zâmbet... de acele gesturi și fapte cu adevarat simple. A-și mai spera ca nu numai eu să cred asta... poate în zadar, poate nu ... dar încă mă bucur de simplitatea mea complicată cu un strop ce vrea să se hrănească cu iluzii, vise și bucuri nespuse.
"Simplu este atunci când spui , când rostești ... dar complicat când simți fără să poți să te stapanesti. "
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu