Cu o floare ...

Cu o floare nu se face primavară… expersia asta o auzeam de mică și cred că astăzi mi-a guvernat ziua. O multitudine de sentimente și totuși prefer să ramân la realitate și să nu îmi fac iluzii pentru că știu că o minune nu durează mai mult de trei zile. M-am luptat cu fel de fel de persoane, însă niciodată cu proprile mele sentimente dar a venit timpul să fac și asta pentru că așa cred că e mai bine pentru mine momentan. Am ajuns în punctul în care toata lumea din jur mă vede mult mai departe decât mă văd eu, ceea ce însemană că arăt că pot… chiar dacă eu sincer mă îndoiesc de asta. Mereu m-am întrebat de ce sunt oamenii atât de complicați? Și cred că răspunsul e simplu pentru că suntem oameni iar tot ce ne înconjoară ne afectează într-un fel. Cineva mi-a spus cândva “nu te gândi la trecut ca e mult prea târziu, nu te gândi la viitor ca e mult prea departe, gândește-te la prezent și încercă să îl faci cât mai frumos”. Dar dacă simți că ai obosit și ai nevoie de altcineva care să iți facă “prezentul mai frumos”. Poate e normal să trec prin toate astea poate așa e să fie, dar când va fi bine? Sau pot face eu ceva ca să schimb lucrurile? Atâtea întrebări și nici un raspuns… . Mereu se spune că viitorul stă în mainile noastre, sincer aș vrea ca și în ceea ce mă privește lucrurile să fie așa pentru că știu ce vreau de la viitorul meu, însă el nu “e in mainile mele” ci în mainile altora și mă doare să recunosc dar așa va fi mereu. Dar totuși există o speranță ca mâine va fi mai bine, încă vreau să am puterea să cred asta...