Sunt o visătoare. Sunt una dintre acele persoane cu capul în nori, care încă mai are o doză de naivitate, care încă mai spera, care încă mai crede în frumuseţea şi bunătatea oamenilor. Îmi place să mă bucur de fiecare moment, să-mi imaginez în clipele dificile că totul va fi bine, că lucrurile se vor rezolva de la sine, îmi place să mă îmbărbătez atunci când viaţa mi se pare grea, când totul în jurul meu pare să ia o altă traiectorie.
marți, 8 mai 2012
suflet ... pustiu...
În timp ce în fundal îmi cânta o melodie destul de tristă mi-am dat seama că sunt...pustie. Goală. Nu mai simt nimic. Şi vreau să simt şi lupt pentru asta şi visez la asta... şi nimic. Lucruri care îmi plăceau acum mă lasă indiferentă. Tot ce vreau e să primesc atenţie. Nu-mi dau seama de ce. Oricum n-o primesc. Şi daca o primesc, nu-mi ajută la nimic. Am ajuns la stadiul în care sunt atât de confuză încât nici nu ştiu ce vreau. Tot ceea ce simt în ultima perioadă e superficial. E ca şi cum trăiesc într-o bulă transparentă... şi văd totul, dar nu simt nimic. Doar când sunt eu cu mine îmi dau seama de lucruri... şi când ştiu ce vreau mi-e frică să aceept asta. De fapt, îmi neg să accept ce-mi doresc. E ca şi cum aş trăi ghidată de ceva... ceva care îmi impune cum să mă port. Şi m-am săturat să fiu o marionetă. Şi nu pot să scap de asta. Şi măcar o dată aş vrea să fiu în stare să fac ce vreau şi să spun ce cred.
Abonați-vă la:
Postare comentarii (Atom)
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu