”Viața pe un peron”

În sfârșit am recitit-o ”Viața pe un peron” (Octavian Paler) în frânturi: • Modul în care un om își acceptă destinul este mai important decât însuși destinul său. (Wilhelm von Humboldt). Am și un decalog aici: • Prima poruncă: Să aștepți oricât.

• A doua poruncă: Să aștepți orice. • A treia poruncă: Să nu-ți amintești, în schimb, orice. Nu sunt bune decât amintirile care te ajută să trăiești în prezent. • A patra poruncă: Să nu numeri zilele. • A cincea poruncă: Să nu uiți că orice așteptare e provizorie, chiar dacă durează toată viața. • A șasea poruncă: Repetă că nu există pustiu. Există doar incapacitatea noastră de a umple golul în care trăim. • A șaptea poruncă: Nu pune în aceeași oală și rugăciunea și pe Dumnezeu. Rugăciunea este uneori o formă de a spera a celui ce nu îndrăznește să spere singur. • A opta poruncă: Dacă gândul ăsta te ajută, nu căuta să recunoști că speri neavând altceva mai bun de făcut sau chiar pentru a te feri de urmările faptului că nu faci nimic. • A noua poruncă: Binecuvintează ocazia de a-ți aparține în întregime. Singurătatea e o tîrfă care nu te învinuiește că ești egoist. • A zecea poruncă: Amintește-ți că paradisul a fost, aproape sigur, o grotă.

• Dând câteva monede unui cerșetor, ne cumpărăm la un preț foarte mic convingerea că mila e bună pentru alții, nu pentru noi înșine. • Zidul se închidea în jurul meu și, în loc să mă apere ca altădată, mă izola din ce în ce mai mult. • Făceam un pas la stânga sau la dreapta ca să ocolesc un obstacol și, gata, nu mai regăseam urmele pe care le lăsasem. • Orice revenire e, probabil, o iluzie, chiar dacă o dorim cu tot dinadinsul. Nu mergem decât înainte. • Și ciudat e că totul îmi era foarte clar. Știam unde mă aflam și ce anume se petrecea cu mine. Dar n-aveam putere să mă împotrivesc. pți pe cineva decât un tren? • Nu există nimic adevărat; există doar oameni care motivează mai bine o cauză și alții care o motivează rău. • Ce simplu e, la urma urmei, să te degradezi, mă gândeam. Nu trebuie decât să se tulbure apa, să iasă la iveală noroiul. • Un nebun nu se mai teme de nebunie. • Singurătatea ți se pare atunci mai mult decât un refugiu; ți se pare un mijloc de a te apăra. • Nu știu dacă îți aduci aminte ce ți-am zis într-o zi, că singurul lucru pe care l-am dorit de la viață a fost ceva ce nu se poate obține prin luptă. Poate că m-am înșelat. Poate că și pentru tandrețe trebuie să luptăm, însă eu am așteptat mereu. Oriunde am fost.

• Poate că trenurile care treceau prin gară se transformau și ele în nisip, cu călători cu tot. • Înțeleg însă că nimeni nu te iartă când ești slab. Doar te uită. • Nu te poți instala într-o irealitate decât pentru a muri. • Trebuie să adaug a unsprezecea poruncă. O voi lua din Dante. „Privește și treci”.

Postați pe blog!