plouă ...
"Plouă în acorduri de tăceri, plouă cu melancolie, plouă cu gânduri şi nimic mai mult. E-o zi ca oricare alta dar totuşi e o zi pustie. Plouă cu lacrimi, plouă cu zâmbete, plouă în armonie.
Timpul trece încet pe lângă noi şi în acorduri de pian se stinge o melodie.
E ultima clapă, e ultima strigare..."
…pur și simplu atunci când plouă îmi pot limpezi gândurile …e poate singurul moment în care mă simt liniștită, nimic nu m-ar putea doborâ într-un asemenea moment. Visez încontinuu, gândul îmi zboară aievea și eu odata cu el. Poate pentru că sunt într-o oarecare măsură melancolică, dar mă simt bine… relaxată. Totul pare posibil, chiar totul… e ca o barieră ce mă desparte pentru o scurtă vreme de realitatea în care trăim… cât de frumos. Îmi face o mare plăcere să urmăresc căderea stropilor de ploaie pe pământul însetat, să aud cântul lor, ba mai mult să mă las mângâiată de ei. Este un sentiment atât de plăcut (cel puțin pentru mine), dacă aș putea, aș sta în ploaie de fiecare dată când ne onorează cu prezența ei… aș dansa, aș cânta, aș rade, m-aș bucura de ea la fel cum un copil mic se bucură de o nouă jucărie …
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu