13 Martie ...

Este ziua mea de naștere. Nimic deosebit, nimic special, doar că am împlinit frumoasa vârstă de 25 de ani(un sfert de secol) și mă simt minunat. Nu îmi doresc de ziua mea decât fericire, o fericire în care să mă cufund complet și să mă regăsesc, tot eu cea visătoare și plină de optimism. Este trist , dar mulți dintre noi ne amânăm fericirea la infinit. Și nu din cauză că în mod conștient ne-am planifica astfel , ci fiindcă continuăm să ne auto convingem că : ” odată , cândva, vom fi fericit”. Ne spunem că vom fi fericiți când ne vom plăti datoriile, când terminăm școala , când vom avea prima noastră slujbă, sau când vom fi promovați. Ne auto convingem că viața va fi mai bună după ce ne căsătorim , avem un copil , apoi un altul. Apoi suntem frustrați , deoarece copii nu sunt suficienți de mari – vom fi mai mulțumiți când vor fi mai mari. După aceea , suntem frustrați că sunt adolescenți. Vom fi cu siguranță fericiți când vor ieși din această fază. Ne tot spunem că viața noastră va fi completă când ne vom lua o mașină nouă , când ne vom putea petrece o vacanță minunată, când ne vom pensiona. Și așa mai departe ! Între timp viața merge înainte. Adevărul este că nu e timp mai bun pentru a fi fericit decât momentul prezent. Dacă nu acum, când ? Viața îți va fi mereu plină de provocări. Este mai bine să te împaci cu acest gând și să te hotărăști să fii fericit oricum. Unul dintre citate mele favorite i se datorează lui Alfred Souza. El spunea așa : ” Pentru mult timp mi s-a părut că viața era pe punctul de a începe – adevărata viață. Întotdeauna apărea însă vreun obstacol în cale, ceva prin care trebuia să treci, vreo treabă neterminată, o datorie de plătit. Apoi urma să înceapă viața. În cele din urmă mi-am dat seama că toate aceste obstacole erau de fapt viața mea . ” Această perspectivă m-a ajutat să înțeleg că nu există o cale spre fericire. Fericirea este calea. Așadar, de ziua mea îmi doresc doar fericire, restul vine de la sine...