Nu fac nimic... stau și ...ascult! Ascult ploaia și... miile de gânduri ce mi se învârt în cap. Nu-mi dau pace..nu mă lasă să mă împac cu mine... și nu știu de ce...! Vreau să fac ceva... să mă simt mai bine... dar ceea ce este ciudat este că nici un gând nu se referă la cum aș putea sa îmi revin. Parcă ... ploaia le dă un efect anume... un efect frumos... ce se naște la fiecare strop căzut... Simt prea multe... și totuși... prea puține... mă gândesc la multe... și totuși la nimic...! Vreau să spun ceva... și parcă n-am cuvintele necesare... complicat... Nici eu nu mai știu ce să cred... ce să simt..
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu