în sfârșit ninge:X:X:X nici nu-mi vine să cred ... nu cred că există anotimp mai spectaculos decât iarna... privesc prin geamul aburit, de respirația-mi caldă, cum fulgii de nea se aștern peste tot ceea ce ne înconjoară. Nimic nu îi răzbate, nici măcar o urmă, lina de vânt... tăcerea a pus stăpânire peste tot. Ici colo mai zărești câte o fereastră luminată sau câte un cățel zgribulit... în rest, nici un sunet. Priveliștea îmi dă un sentiment de liniște sufletească, de parcă totul ar fi desprins dintr-un poem de Coșbuc sau Topârceanu, numai că de data asta totul se întâmplă invers. Nu peisajul capătă viată,prin detaliile minutioase si atmosfera creată de poet, ci viata este înrămată intr-un superb peisaj. Copacii dorm sub greutatea zăpezii ce s-a așternut, iar natura întreagă pare amorțită...o lumină difuză se răspândește în aer...un peisaj ce tinde să mă înglobeze și pe mine contemplând asemenea minunății...ce poate fi mai frumos decât o asemenea încântare a simțurilor....a sufletului....am părăsit fereastra ce mă purta intr-o lume de basm, însa acolo nimic nu s-a schimbat....e iarna....e noapte...ninge... în sfârșit ninge ...
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu