Astăzi am căutat cu atenţie prin fiecare sertar al sufletului,am luat cea mai încăpătoare valiză şi mi-am aşezat în ea toate gândurile provocatoare de lacrimi sărate,toate amintirile triste şi-apoi am închis-o cu cheia uitării eterne.Am plecat la drum,pe cărările inimii,având ca destinaţie cel mai îndepărtat colţ al sufletului.Tot drumul am tras cu greu valiza după mine,căci toate amintirile cântăreau enorm.Mi-ar fi fost mai uşor să zbor,dar greutatea amintirilor triste ce-mi apăsau sufletul,mă ţinea la sol,tot plumbul grijilor din aripi făcea zborul imposibil.Drumul a fost chinuitor căci din interiorul valizei,amintirile işi spuneau povestea,iar eu retrăiam toate acele clipe.Fiori de teamă îmi atingeau trupul obosit,lacrimi sărate îmi părăseau ochii alunecându-mi uşor pe faţă.Ajunsă într-un târziu la un colţ uitat de suflet,m-am debarasat de toate amintirile triste.Nu vreau să mă mai împiedic de ele la tot pasul,nu vreau să mai plâng,nu vreau să mai pierd clipe suferind...M-am reîntors pe drumul vieţii,însă acum nu mai port după mine povara clipelor triste.
O linişte sublimă îmi mângâie sufletul,pe aripi de fericire mă înalţ uşor spre cel de-al nouălea cer.Toate amintirile triste s-au transformat în scrum,m-am eliberat de toate acele momente din viaţă ce mi-au provocat răni adânci...
Acum privesc în faţă şi văd un drum pavat cu zâmbete şi fericire.În sfârşit simt cum viaţa mea ia un curs normal. Ştiu că viaţa nu e numai lapte şi miere,dar în ultima perioadă prea fusese toată situaţia amară precum pelinul.
Slavă Domnului că tot coşmarul a luat sfârşit,iar această parte de poveste îşi încheie capitolul cu un final fericit!
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu