Mi se întâmplă din când în când sa am parte de nopți albe.
Coincidență sau nu de fiecare dată afară e lună plină.
Ma bucur că pot folosi acest timp pentru a mai citii câte o carte nouă, să ascult muzică… sa scriu gânduri ce vin din întâmplări trecute sau din dorințe ascunse ...
E interesant cum liniștea nopții și lumina stelelor hipnotizează “cerebelul” şi aduce în actualitate evenimente de mult uitate. Dar toate au un rost – să iert şi sa nu mai merit, să fiu mai nouă, mai potrivită în prezent, mai vindecată.
... multe cuvinte fierb înauntru și când sa le scriu se transformă în abur și își pierd forma ... poate data viitoare vor fi mai multe ...
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu