vineri, 2 decembrie 2011

Frânturi de adevăr


Nici măcar nu ştiu ce încerc să îţi spun prin aceste rânduri. Eşti încă cea mai bună prietenă a mea. Nu ştiu daca mai simţi la fel, dar eu nu pot să uit orice amănunt care ne-a legat pe amândouă. Îmi amintesc chiar şi de zâmbetul tău cel puţin de trei ori pe zi şi mă întreb daca tu faci la fel. Nu ţi-am cerut asta, pentru că nu am nici un drept, dar am simţit că pur şi simplu trebuie să ştii şi tu asta. Îmi e dor de tine şi aş vrea ca acum să mă iei în braţe şi să îmi spui că o să fie bine. Chiar dacă ar fi o minciună, mi-ar umple inima de bucurie. Poate că ce am scris e prea puţin pentru tine, sau poate chiar prea mult, dar altfel nu aş fi ştiut cum e mai bine să îţi vorbesc.
Te iubesc şi sper să nu uiţi asta, pentru că eu nu am cum să uit.

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu