Nu am apucat niciodată să îţi scriu o scrisoare pentru că noi doi am avut norocul să ne petrecem împreună cam toate vacanţele mele până să fiu școlărită,cred totuşi că ţi-ar fi plăcut să primeşti de la mine măcar un rând pe an. Îţi scriu acum, când nu mai poţi citi scrisoarea de la nepoată, dar bunicule dragă, mi s-a făcut dor de matale .... ţin minte şi acum ziua de l-a sfârșitul clasei întâi, rochița roz de prințesă, şi mai ales prezenţa matale... apoi ne-am văzut iară în vacanţa dintre clasa a 2-a şi a 3-a ,ultima dată din păcate, au mai trecut câțiva ani în care ne-ai așteptat să ajungem la tine, dar din păcate noi nu ajuns, iar în anul în care trebuia să venim a intervenit altceva și iar nu am ajuns, iar matale ai plecat dintre noi prea devreme parcă,nu realizam ce înseamnă moartea... nici nu ştiu unde ţi-e mormântul...:( regret că în anul acela nu am mai putut ajunge la țară, te-ai stins de dorul nostru...
Îmi pare rău că nu am ştiut să mă bucur mai mult de matale, pentru că acum sunt conştientă că nu voi mai trăi niciodată acele momente. Amintirile nu mai există decât în mintea mea...
Ai fost bunicul meu favorit și asa pentru că matale la acel moment aveai doar o nepoata şi doi nepoți, dar am simțit iubirea din partea matale mai mult decât din partea bunicilor din partea mamei(care aveau deja zeci de nepoți și trebuiau sa împartă iubirea),... Aşa cum te-ai dus matale sau dus şi ei şi ştiu ca de acolo de sus aveți grija de noi... mi-e dor de voi... dar mai ales de tine bunicule
Dacă mă gândesc bine peste câteva zile sunt 9 ani de când nu mai ești printre noi...
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu