Liniștea…

...

iubesc liniștea așa de mult cât iubesc ploaia…Mi-ar place să stau ore în șir la fereastră uitându-mă cum ploua și să fie liniște, să aud doar cum acele mici lacrimi cad pe pământ împreună. Uneori simt nevoie să mă scufund în liniște, o liniște sumbră în care doar respirația să mi se audă și nimic mai mult. Uneori simt că trebuie să îmi pun în ordine gândurile și poate și sentimentele și trebuie să fie liniște. Orice clipă de haos mă sperie, mă face să vreau să fug, urăsc certurile și gălăgia infernală, urăsc orașele care sunt în continuă mișcare… dar este un proces din viața noastră și nu avem de ales, eu una iubesc că stau la țară unde știu că dacă vreau să caut liniște o găsesc ușor. Vreau adesea să stau cu o cană mare de ceai aburind lângă fereastră uitându-mă afară, vreau să îmi ascult bătăile inimii și poate să îmi aud micile gânduri.