iubirea vindecă ...

Iubesc tăcerea dintre gânduri. Este momentul perfect pentru confidențe. Și clipa ideală pentru visele cele mai frumoase. Se spune că cel mai profund mod de a vedea ceva este cu ochii închiși. Înțelegere perfectă. Armonie totală. Abandon complet. Între clipa cea trecut și cea care în care se mai ține se nasc zeci de emoții. Iar eu iubesc să le simt și să le trăiesc , mă fac să mă simt vie și plină de energie. Ador tăcerea strecurată în melodia ploii. Și liniștea aducătoare de pace din mângâierea vântului. Simt profunzimea fiecărui răsărit și nu mă satur să respir apusuri. Îmi place să fiu și gândurile mele. Eu și sufletul meu. Să stăm la confidențe ca doi prieteni vechi și să ne lăsăm în voia timpului. Să depănăm amintiri și să savurăm delirul momentului. Cel mai bine te înțelegi atunci când vezi în interiorul tău. Și cel mai bine alegi atunci când ști exact ce-ți dorești. Trebuie să te cunoști nu numai pe dinafară dar și pe dinăuntru, să-ți ști pe de rost fiecare cicatrice, fiecare amintire ascunsă, fiecare resentiment sau regret. Uneori omul are nevoie de singurătate, de timp, de înstrăinare. Uneori, sufletul are nevoie de un moment de respiro, de un strop de pace și tăcere, de un colț îndepărtat și colorat unde își poate linge rănile în voie. Uneori, iubirea vindecă, mângâie, alină dar alteori trezește temeri, neliniști, tulburări. Uneori, prietenii sau oamenii iubiți ajută, dar alteori suportul lor este prea mult pentru noi. De aceea iubesc tăcerea și zgomotul deopotrivă. Astăzi caut liniștea, dar mâine voi cânta din tot sufletul...