marți, 27 august 2013

o femeie fără inimă ...

Sunt un om , un om cu multe defecte . Aș vrea să pot spune că personalitatea și modul meu de a fi m-au ajutat mereu însă nu este adevărat . Sunt un mac ce se leagănă într-un câmp plin cu îndoieli , am o latură curată și o latură murdară , am gânduri bune și rele , îmi place soarele dar îmi plac și norii . Când am dat de greu nu m-am lăsat învinsă : am renunțat la monotonia vieții și mi-am pus sufletul la încercare . Dacă am câștigat m-am simțit o luptătoare , dacă am pierdut m-am simțit amărâtă , greșită , nedreptățită , uitată de soartă ; Nu întotdeauna am fost calmă , nu întotdeauna am iubit viața , nu întotdeauna am iertat . Am cunoscut oameni pe care i-am iubit prea puțin , i-am alungat din viața mea și apoi mi-am plâns de milă. Am cunoscut oameni pe care i-am mințit pentru că așa le era mai bine . Am cunoscut oameni de la care am învățat și bune și rele . Sunt un om , merit respect ! Pentru că toți greșim : și tu , și el , și voi ! Ne dăm seama atunci când nu mai rămâne nimic de făcut și ne rămâne în buzunar doar un SCUZĂ-MĂ . Sunt un om , merit iubire ! Pentru că am nevoie de iubire , de sentimente , de clipe tandre , de zâmbete , de îmbrățișări , de cei pe care îi îndrăgesc . Ce aș fi fără iubire ? Ce aș fi fară sentimente ? Un corp plimbăreț , o umbră în întuneric , o femeie fără inimă . -

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu