viitor...

"Viaţa înseamnă a transforma constant în lumină şi în flacără tot ceea ce suntem şi tot ce întâlnim. – Friedrich Nietzsche" Hmm...stau. Stau şi mă gândesc. Mă gândesc la viitor, la viitorul meu cel -sper- strălucit. Mi-am ales atâtea căi spre o carieră de succes, şi am eliminat tot atâtea. Sunt cu un picior pe pământ şi unul pe o treaptă. Încerc să urc..dar mi-e atât de greu. Mă agăţ de lucruri infirme sub auspiciile cărora stă ascunsă teama-mi. Mă închipui pe o scenă unde împietresc sub luminile reflectoarelor. Stau pur şi simplu, iar cei prezenţi râd în hohote. Treapta înseamnă - pentru mine - saltul uriaş din lumea nesigură, spre una certă. Desigur, îmi doresc sa urc aceea treaptă, dar repet, mi-e atât de greu. Mă răsucesc în firul vieţii , dar cu tăria de a nu-l lăsa să mă înconjoare. Ţin strâns de o parte a firului şi nu sunt gata să îi dau drumul. Însa, partea raţională din mine îmi şopteşte să las firul vieţii să-şi îndeplinească menirea. Adică să las soarta să-mi decidă viitorul .Cum aş putea face asta? Să ştiu că "altceva" îmi controlează viaţa şi tot ce e dincolo de ea. Pur şi simplu nu pot să mă las doar în menirea sorţii mele. Încerc să contribui cu ceva, oricât, numai să fac parte din deciziile ce îmi pot schimba radical destinul. Atunci ar fi un lucru măreţ pe care eu însumi l-am procreat. Destinul poate fi atât de prevăzător şi atât de absurd. Şi totuşi, "lucrurile absurde poate nu sunt frumoase, dar sunt agreabile, ne împiedică să murim de plictiseală"(Albert Camus).Chiar dacă destinul ne pregateşte un viitor strălucit sau mai puţin, viaţa merită trăită oricum. Viaţa e cea care ne transformă în oameni, în fiinţe cugetătoare, sociale, culturale. Ne transformă vieţile in filosofii, filosofii ce ne amprentează gândurile şi sentimentele trăite. Ne învaţă şi ne sfătuieşte cum şi când să devenim oameni. Când să renunţăm la partea noastră animală şi să ne alăturam fiinţei noastre cugetătoare ce dăinuieşte în fiecare din noi. Viaţa ne învaţă, în primul rând, să nu dăm niciodată înapoi şi să nu regretăm niciodată deciziile pe care le-am luat, ele sunt cele care ne transformă pe noi în oameni şi ne maturizează în cel mai adânc mod cu putinţă.