Sunt confuză. Nu ştiu ce să mai cred. Poate nu vreau să văd ce se întâmpla în jurul meu,să văd cum nişte "unii" se călca în picioare să obţină un nimic.
Mi s-a urât de tot, nu mai vreau să ştiu de nimeni şi de nimic. Nu mă mai interesează ce se întâmpla cu ceilalţi, a venit timpul să mă gândesc la mine şi la ce îmi doresc eu, la ce voi face în continuare. M-am gândit mult şi nu vreau să mai renunţ la nimic din ceea ce îmi face plăcere. Dar voi renunţă la toate lucrurile care îmi provoacă o stare de neplăcere.
Mi se face silă când văd atâta egoism şi perosane care cred că li se cuvine totul. Dacă aş putea aş plecaa undeva unde să nu mă ştie nimeni, să mă simt liberă. O casa la malul mării, cu un geam imens cu vedere la mare unde să stau să privesc ore în şir în gol, dar să fiu linistităăă !Ah!Ce vis frumos! Să nu mai ştie nimeni nimic de mine!
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu