Sunt o visătoare. Sunt una dintre acele persoane cu capul în nori, care încă mai are o doză de naivitate, care încă mai spera, care încă mai crede în frumuseţea şi bunătatea oamenilor. Îmi place să mă bucur de fiecare moment, să-mi imaginez în clipele dificile că totul va fi bine, că lucrurile se vor rezolva de la sine, îmi place să mă îmbărbătez atunci când viaţa mi se pare grea, când totul în jurul meu pare să ia o altă traiectorie.
marți, 15 ianuarie 2013
Nu... azi nu...
...cred că azi a fost prima zi în care nu am vrut să ies din casă. Şi nu din cauza vremii sau a unor persoane, ci doar fiindcă nu am avut...dispoţiziţia necesară, să spunem. Îmi cer iertare celor care le-am spus că voi ieşi, dar azi cred că-i ziua ceaiului, cititului, statului pur şi simplu.
Am impresia ciudată că timpul fuge pe lângă mine, uneori. Am impresia că rămân în urmă. Alteori, parcă-i prea multă gălăgie. Şi în unele momente, aş vrea ca toţi să tacă. Egoism? Poate. Nu ştiu, dar de-un timp încoace unele lucruri au devenit un haos total, mă cert şi mă împac cu mulţi, râd şi plâng în acelaşi timp şi le zâmbesc persoanelor pe care-aş vrea să le pocnesc în faţă, mai "româneşte spus" .
Nu ştiu de unde tot acest amestec de sentimente, am momente când nici nu-mi dau seama dacă sunt fericită sau tristă, fiindcă zâmbesc şi totul pare să fie bine.
Abonați-vă la:
Postare comentarii (Atom)
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu