Doar eu ...

... Şi nu ştie nimeni şi nici nu a ştiut vreodată nimeni ce se ascunde cu adevărat în sufletul meu. Ce mă doare, când mă doare, de ce.. Şi nici nu vreau să afle vreodată. Am câteva lucruri pe care le-am închis undeva, în spate, pe care le regret enorm, le urăsc, şi dacă ar fi vreodată să uit, indiferent ce ar însemna asta, să uit chiar şi restul momentelor poate plăcute din acea perioadă, aş face asta fără să stau pe gânduri.Iar dacă nu mă plâng nu înseamnă că nu am probleme, sau că sunt insensibilă, sau o copilă, dar nu vreau să mă deschid în faţa altora. De asta există secretele, să le pastrez doar pentru mine, pentru conştiinţa mea, să mă macine doar pe mine. Ca orice om am momente când îmi vine să urlu, să spun tuturor ce am de zis, să le arat ce ascund eu de fapt, să mă descarc şi să îi acopăr şi pe ei cu prostiile mele. Dar nu, nu, nu si nu. Am învaţat destul şi pot să îmi dau şi singură seama că sunt unica persoană care trebuie şi poate să se auto-ajute. Nu ştiu, îmi place să dau sfaturi, dar nu să mi se dea. Nu prea le ascult, ceea ce e foarte rău pentru că fac lucrurile de capul meu aproape de fiecare dată. Cum spuneam, să las toate tâmpeniile de anul acesta în trecut şi să mă bucur de frigul ce abia s-a aşezat..