Tot caut, îmi răscolesc toate colţurile minţii şi nu găsesc… piesa care să spună mai mult despre cum ne privim. Pe furiş, pe furate, iar eu îţi zâmbesc cu teamă, pentru că ştiu prea bine, fiecare gest e o ghicitoare. Iar tu mă faci să visez la pahare cu vin, clipe de sticlă, piane şi nelinişti puse pe muzică. Nu e nici prea mult, nici prea puţin, sunt doar momentele care ne scapă printre degete, când tot ce mi-aş dori să ţii în braţe sunt eu. Îmi fac curaj înainte de fiecare cuvânt pe care ţi-l scriu, mă îmbăt de aşteptare, iar tu joci şah cu inima mea. Oricât de repede mi-ar alerga gândurile, eşti mereu cu un pas înainte. Şi n-am să te mint că nu sunt fascinată de asta.
Ce vreau de la tine? Clipe numărate cu precizie de metronom, o poveste frumoasă şi imprevizibilă la fiecare pas, chiar dacă finalul se ştie. Se spune că nebunia înseamnă să faci acelaşi lucru iar şi iar, aşteptând rezultate diferite. Iar eu mă joc cu focul, iar şi iar, doar amintindu-mi că sufletului meu îi place să se ardă…
“Te aştept… poate pentru totdeauna, sau doar pentru o vreme“. Şi ştiu că, mai devreme sau mai târziu, vei vii.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu