love ... you

… eu, iubesc. Iubesc mult.. și sunt mândră de asta... la fel cum sunt mândră de bruneţimea şuviţelor mele, de profunzimea gândurilor mele şi de existenţa poeziei pentru pământeni. Iubesc. Sufăr. Nu sufăr pentru că iubesc. Nu are de-a face asta. Deşi cei mai mulţi aşa văd lucrurile. Oamenii vin şi pleacă. Sentimentul meu nu pleacă niciunde. E etern. E tangibil Aş scrie rânduri care să ajungă până la cine vreau să ştie. Să afle, să simtă, să adulmece, să trimită înapoi ce simte. Să primesc, să iubesc. Să mă strângă în braţe sentimentul. Nu am pantofi pentru a păşi prin pereţii acestei noi lumi. Nu-i nimic. Mă desculţ şi mă avânt în evantaiul nopţii. Îmi luminează privirea ta calea. Iar şoaptele tale îmi conduc destinul. Nu spre tine, cum ai crede. Ci înapoi spre mine însumi, acolo unde m-am pierdut în ultimele clipe. Cât de frumos poate fi să te reîntorci. Dar să iubeşti… n-am cuvinte. Te iubesc!