Nu am aripi, însă am vise...

Nu am aripi, însă am vise. Diafane, mărețe, incredibile, imposibil de îndeplinit. Nu pot zbura, însă pot simți mângâierea vântului răcorindu-mi pielea în timp ce mă înalț. Nu pot ști cu certitudine ce îmi va rezerva ziua de mâine, însă pot spera și mă pot încrede că totul va fi bine. Nu pot avea siguranța că drumul pe care am decis să-l parcurg este și cel potrivit, însă știu că pașii rătăcitori uneori, ezitanți alteori, mă vor purta întotdeauna spre țelul meu. Nu am știu să-mi colorez în nuanțe primăvăratice viața, dar tind să cred că am învățat cum să țin pensula între degete și chiar dacă mișcările sunt încă ezitante cu timpul sper că ele vor deveni sigure și precise.Nu pot schimba direcția bărcii al cărei căpitan sunt ,însă o pot cârmi și mă pot folosi de avantajele naturii ca să o fac să plutească. Nu pot fi fericită tot timpul , însă încerc să găsesc întotdeauna un motiv care să mă facă să zâmbesc. Nu pot ierta mereu aceleași greșeli, aceeași oameni care mă fac să sufăr, însă asta nu înseamnă că sunt un om rău ci doar un simplu om. Nu pot iubi din toată inima nu fiindcă sunt egoistă ci doar din teama de a nu fi rănită. Nu pot să-mi țin întotdeauna promisiunile, dar asta nu mă face o persoană lașă sau mincinoasă ci doar o persoană cu defecte și imperfecțiuni. Nu ofer cu ușurință iubirea, prietenia însă atunci când o fac mă simt ca și cum aș putea să mă înalț , as putea dansa asemeni unei libelule , fără constrângeri, fără limite. Nu am aripi însă pot zbura mai departe decât aș fi crezut, doar închizând ochii și visând. Nu cred în iluzii , dar cred în vise care se împlinesc.