un vis împlinit... de care mi-e dor

Am pornit spre mare singură cu o groază teribilă, ca să fiu sincera, dar s-a dovedit ca drumul pe cât de lung și singuratic pe atât de plăcut. Am citit, am socializat mi-am făcut prieteni noi și am râs până ce m-am trezit la destinație... și am ajuns acolo... m-am aruncat în mare cu o dorință intensă de a-mi curața gândurile de praful și neliniștea zilei de ieri. Am alunecat în valuri ca un pește și m-am lăsat luată de apă către sufletul ei. A fost ca un vis… s-a stins în noapte. M-am întors către mare și am privit-o. Am lasat-o deoparte și am plecat către mal. Am privit nisipul și s-a lăsat călcat de talpa mea.Cum aș putea descrie senzația aceea de val care vine și îmi fură nisipul de sub tălpi? Cum aș putea descrie senzația de soare care îmi mângaie chipul? Ce poate fi mai frumos decât un răsărit de soare la malul mării? Poate un… apus de soare! Sunt două momente unice cu care ziua începe şi apoi se încheie, pentru a face loc … altei zile! Sunt momente ce nu se pot exprima suficient de bine în cuvinte şi care se cer primite în suflet pur şi simplu. Să mergi pe malul mării când ziua încă se îngână cu noaptea, să „auzi” liniştea care domneşte peste toate, să simţi briza răcoroasă a mării cum îţi mângâie faţa, să priveşti cu nerăbdare acea linie a orizontului, în care cerul sărută marea şi pe care apare încet, încet, un punct roşu care devine tot mai mare, aducând strălucire pe întreaga boltă cerească. Un moment de mare emoţie, pe care eu l-am așteptat cu nerăbdare... După strălucirea zilei, după ce m-am bucurat de razele fiebinţi ale soarelui, de mângâierea valurilor calde, de nisipul încins, de adierea brizei care mai răcoreşte puţin fierbinţeala, este momentul apusului, cu vraja sa magică… Încet, încet, soarele păleşte, strălucirea arzătoare se domoleşte, căldura de afară se preschimbă în răcoare, iar discul solar redevine acel punct luminos roşiatic, care se retrage lin dincolo de linia orizontului. Lumina lasă loc întunericului, ziua lasă loc nopţii, luna îşi face apariţia pe cer, iar bolta cerească se împodobeşte cu un nesfârşit covor de stele.