Astăzi nu am binevoit să ies la lumină, soarele se vede mai bine din spatele unor geamuri încărcate de draperie, lumea se vede mai bine atunci când nu faci parte din prim-plan, poţi să simţi mai multe când eşti în public, prezent numai printr-un gest simplu, o împreunare a palmelor şi un mic contact când lucrurile devin simţitor de interesante. Am fost numai spectatorul unui show melodramatic, înţesat cu lacrimi, gelozie, intrigi şi mai presus de toate, cu dragoste. Lucrurile sunt mai savuroase când nu eşti nevoit să iei parte, când ştii că nu există risc şi nici eşuare, e ca şi cum te-ai arunca de la etajul zece fără să ai parte de consecinţele de după, cine nu preferă să privească dar inima să-i simtă fiecare tânguire? Cine nu ar iubi fără regret, dacă nu ar exista riscul unei "rupturi" (deschise, în cel mai bun caz"), cine nu ar încerca lucruri extreme dacă cel mai rău lucru care s-ar întâmpla ar fi plictiseala? Dar este cam greu să generalizez, mai ales acum când ştiu că totul este relativ, simţurile înşeală şi câteodată şi inima. Asta învăţ eu citind, trăiesc iubire, luptă, suferinţă temporar, fără cicatrici, fără efecte distrugătoare, trăiesc aşa cum mi-am dorit mereu, dar n-am avut curajul şi nici "creditul" necesar
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu