Câteodată e uşor să te amăgeşti că poţi cunoaşte oamenii cu adevărat, îi etichetezi drept “normali” fără să-ţi dai seama de ce se ascunde în spatele maştii pe care o afişeaza . Când spui despre cineva “da, e OK”, omiţi că în spatele ochilor mari şi curioşi ar putea fi mai mult decât lasă cuvintele să se vadă… Poate un vis şi o poveste despre o plajă pustie, nesfârşite erori matematice şi reinventări din dorinţa de-a ajunge acolo. Poate mai multă aşteptare decât poate cuprinde o viaţă, uneori şi sclipirea necesară ca să te rupi din banal şi să-ţi urmăreşti visul până la celălalt capăt al lumii. Mă întreb ce cred oamenii despre mine, când mă plimb pe străzi cu privirea puţin pierdută, când vorbesc mai mult despre muzică decât despre alegeri raţionale, când îmi inventez motive să râd şi-mi plănuiesc fuga de lume, când mă citesc mai mult printre rânduri decât din sinceritatea auto-proclamată. Ascund în spatele pleoapelor un ocean de vise, poate cărţi nescrise, poate doar imagini inventate ca să fie descrise cu o voce mică, poate şi iluzia unor aripi ce nu mă lasă să cad. Curând, îmi voi regăsi şi eu marea, îmi voi face loc pe străzi pavate cu poveşti, mă voi regăsi acolo unde aparţin. Living the dream begins when you wake up happy.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu