Cândva...

Cândva, obișnuiam să fiu așa cum vroiam…Obișnuiam să râd, să mă plimb, să-mi cumpar prostii micuțe și colorate, să culeg flori, să primesc flori, să stau în ploaie, să citesc, să cânt când alergam pe muntelel din spatele blocului, săconstruiesccastele din vise, să îi aștept pe ai mei să vina acasă cu bunătați, să cred în Moș Craciun. Obișnuiam să fiu un copil obișnuit.Înainte , obișnuiam să fiu așa cum trebuia

Obișnuiam să zâmbesc când inima-mi plângea, să confund sentimentele, să greșesc drumul pe care mergeam, să cad și să mă ridic, să o iau de la capat pentru a merge mai departe, să uit și să iert greșeli de neiertat. Obișnuiam să fiu o adolescentă obișnuită.

Nu demult, obișnuiam să fiu cum vor alții… să fiu ascultătoare; să fiu tolerantă; să fiu supusă, să cred în oameni, să-mi fac speranțe, să nu-i judec pe alții, să ajut, să ofer zâmbete, să lupt cu morile de vânt, să cred în Destin, sa sufăr în tăcere fără să deranjez pe nimeni.

Astăzi, încerc să cumpăr cu bani mărunți lucrurile de mare valoare; îmi doresc

suflete în loc de cele mai prețioase bijuterii..; cred că destinul ți-l faci singur;

știu că merit tot ce e mai bun de la viață..