Toate gândurile mele îmi spun să ofer bucurii mărunte şi nebănuite celor dragi; să mă gândesc cu mult drag la fiecare om care a apărut numai pentru câteva minute în viaţa mea, pentru că a avut un rol important şi chiar dacă mai am momente când nu cred asta, eu ştiu că aşa este...şi când cineva mă jigneşte, să-i zâmbesc şi să-mi spun în gând: “Asta e o răutate. Eu ştiu că sunt un om bun, ştiu că nimeni nu le ştie pe toate şi mai ştiu că nimeni nu este perfect”…gândurile mele ştiu că nu mi-e uşor, dar mai ştiu că am trecut peste multe şi toate încercările şi greutăţile pe care le-am dus singură, m-au făcut mai puternică, învăţând chiar să fac compromisuri şi să mai las de la mine; am învăţat să nu aştept nimic de la nimeni, să nu-mi plâng de milă şi să nu mă ascund de oameni, de prieteni, pentru că da, am încă mulţi prieteni. Gândurile-mi spun să-mi trăiesc viaţa clipă de clipă, să zâmbesc, pentru că cei care mă preţuiesc nu mă vor face să plâng şi mai ales să nu uit, nimeni nu merită lacrimile mele...şi dacă cineva îmi spune că pot face ceva anume, să am încredere în mine pentru că pot face orice...chiar daca uneori nu mai vreau să lupt şi să muncesc pentru ce îmi doresc...să termin întotdeauna ceea ce am început şi cel mai important, să nu uit să-mi ţin promisiunile.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu