Astăzi ar fi fost ziua ta… Din nefericire nu mai pot să-ţi spun LA MULŢI ANI!!! Te-am iubit enorm… şi totuşi nu te-am iubit, ci te iubesc… îţi spun la prezent TE IUBESC pentru că simt că mă auzi şi că exişti…chiar dacă noi oamenii credem încă în povestea morţii. Mi-e dor de tine… nu ştiu dacă oamenii nu mai există cu adevărat sau dacă într-adevăr există dar într-o altă formă, nu ştiu dacă există o altă lume şi dacă într-adevăr oamenii se vor mai întâlni vreodată pe lumea cealaltă, nu ştiu dacă suntem doar nişte actori pe o scenă, iar după ce ni se termină rolurile revenim la forma iniţială, fără să ne mai amintim alături de cine am jucat, chiar nu ştiu de unde venim şi unde ne ducem… însă ştiu că pe lumea aceasta ni se poate lua totul… mai puţin amintirile şi imaginaţia… Amintirile nu ne pot fi luate de nimeni…Doar de Dumnezeu…atunci când se înfurie pe noi şi ne ia minţile… Însă dacă ni le lasă, atunci avem control asupra amintirilor noastre. Le putem însufleţi, colora, nuanţa, înnoi, decupa, combina… Chiar dacă nu ştiu unde ai plecat cu adevărat, chiar dacă nu ştiu cum îţi merge acolo unde îmi imaginez că eşti, de când nu mai eşti cu noi, fiecare 25 februarie este ploios şi înrourat, fiecare primăvară începe pentru mine cu lacrimi … LA MULŢI ANI Tata…
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu